[duminică, 18 aprilie] Ioan începe să predice

Oamenii de peste tot vorbeau despre Ioan Botezătorul. Chiar dacă acesta era rudă cu Isus, ei trăiau la mulți kilometri distanță unul de altul și nu s-au întâlnit niciodată. Amândoi știau că erau copii „miraculoși” și că fiecare avea câte o lucrare importantă de făcut.

Anii de maturizare ai lui Ioan au fost foarte diferiți de cei ai lui Isus. Acesta a trăit singur în pustie, departe de atracțiile, distracțiile și infracțiunile din cetăți. Rugându-se și studiind Scriptura, a aflat despre lucrarea măreață pe care Dumnezeu l-a ales să o facă.

Această lucrare era să-i pregătească pe oameni pentru venirea lui Isus, Mesia. Însă chiar dacă Duhul Sfânt l-a inspirat mai târziu să-L numească pe Isus „Mielul lui Dumnezeu” (Ioan 1:29), el nu înțelegea cu adevărat sensul a ceea ce spusese. Și nici cei care l-au auzit nu au înțeles. Ei voiau un Mesia asemănător unui leu puternic și nu unui miel blând.

Ioan fusese consacrat să fie profet, ba chiar „mai mult decât un profet” (Matei 11:9). Purta haine simple, la fel ca Ilie din Vechiul Testament; se hrănea cu mâncare simplă și sănătoasă. Roșcovele și mierea sălbatică erau o parte importantă a dietei lui. Matei 3:3,4

În mesajul transmis lui Zaharia înainte de nașterea lui Ioan, Gabriel l-a comparat cu marele profet Ilie. Iar când Duhul Sfânt i-a spus că sosise timpul să predice și să boteze, a fost gata să se supună „în spiritul și puterea lui Ilie” (Luca 1:17).

Poporul lui Dumnezeu nu era pregătit pentru venirea lui Mesia, iar Ioan știa asta. Evreii îi urau pe romanii care îi conduceau, dar nu își dădeau seama că prin neascultarea de Dumnezeu își aduseseră această problemă asupra lor. Ce le-a spus Ioan plin de curaj? Luca 3:7-9

În pustie, s-au adunat tot felul de oameni – soldați, vameși, bogați și săraci – ca să-l asculte pe Ioan predicând. Când a văzut cărturarii și fariseii printre aceștia, a știut că multora dintre ei nu le părea rău cu adevărat pentru mândria, egoismul și celelalte păcate ale lor. Tocmai de aceea el i-a numit „pui de năpârci”. Ei credeau că, fiind urmașii lui Avraam, acest lucru în sine îi făcea mai buni decât alți oameni. Nu-i de mirare că toată lumea îl cunoștea pe Ioan!

Aplicație: Este necesar ca solii lui Dumnezeu să mustre păcatul foarte clar? Isaia 58:1,2