[joi, 1 aprilie] Ruperea relației
5. Avem tendința să-i credem pe cei pe care îi cunoaștem și să ne îndoim în mod instinctiv de cei pe care nu îi cunoaștem. Eva s-ar fi îndoit în mod natural de Satana. Mai mult, orice atac direct la adresa lui Dumnezeu ar fi făcut-o să aibă o atitudine defensivă. Prin urmare, ce pași a făcut Satana ca să ocolească sistemul natural de apărare al Evei?
Geneza 3:1-6
”Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: ‘Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?’ ” 2 Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină. 3 Dar, despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: ‘Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi’.” 4 Atunci, şarpele a zis femeii: „Hotărât că nu veţi muri, 5 dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”. 6 Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el”.
„Oricât de deplorabil a fost păcatul Evei și încărcat de o potențială suferință pentru familia omenească, alegerea ei nu a inclus neapărat rasa umană în pedeapsa pentru păcatul ei. Alegerea lui Adam, în deplină înțelegere a unei porunci exprese a lui Dumnezeu, mai degrabă decât cea Evei, a fost cea care a făcut ca păcatul și moartea să fie partea inevitabilă a omenirii. Eva a fost înșelată. Adam, nu.” — „The SDA Bible Commentary”, vol. 1, p. 231
Ca urmare a acestei încălcări flagrante și a nesocotirii poruncii lui Dumnezeu, relația dintre Dumnezeu și oameni este acum ruptă. Ea s-a schimbat dintr-o părtășie directă cu Dumnezeu într-o fugă plină de teamă din prezența Sa (Geneza 3:8-10). Înstrăinarea și separarea au luat locul părtășiei și al comuniunii. Păcatul a apărut și toate consecințele lui urâte au urmat. Dacă nu se făcea ceva, omenirea se îndrepta spre distrugerea veșnică.
6. În mijlocul acestei tragedii, ce cuvinte de speranță și de făgăduință a rostit Dumnezeu?
Geneza 3:15
„Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”
Uimitorul cuvânt de speranță profetică al lui Dumnezeu vorbește despre o vrăjmășie între șarpe și femeie, între Sămânța ei și sămânța lui. Acest lucru culminează cu apariția victorioasă a unui Urmaș reprezentativ din sămânța femeii, care îi dă o lovitură mortală lui Satana.
În starea lor cumplită de neajutorare, Adam și Eva trebuiau să găsească speranță în această făgăduință mesianică, o speranță care avea să le transforme existența, fiind dată și susținută de Dumnezeu. Făgăduința despre Mesia și despre biruința finală, oricât de vag a fost afirmată la vremea aceea, a ridicat întunecimea în care actul lor de păcătuire îi așezase.
Citește Geneza 3:9, unde Dumnezeu le spune lui Adam și Evei: „Unde ești?” Bineînțeles, Dumnezeu știa unde erau ei. În loc să fie pline de condamnare, cuvintele Lui aveau scopul de a-i atrage înapoi la El pe oamenii chinuiți de remușcări. În ce fel Îl vedem și acum pe Dumnezeu cum caută să ne cheme la mila și la harul Său?
Post-ul [joi, 1 aprilie] Ruperea relației apare prima dată în Studiu Biblic.
