[luni, 18 ianuarie] Consecințe previzibile

 

 

3. Ce spune Domnul că i se va întâmpla țării? De ce nu ne surprinde?

 

Isaia 7:17-25

„17 Domnul va aduce peste tine, peste poporul tău şi peste casa tatălui tău zile cum n-au mai fost niciodată din ziua când s-a despărţit Efraim de Iuda (adică pe împăratul Asiriei). 18 În ziua aceea, Domnul va şuiera muştelor de la capătul râurilor Egiptului şi albinelor din ţara Asiriei; 19 ele vor veni şi se vor aşeza toate în vâlcelele pustii şi în crăpăturile stâncilor, pe toate tufişurile şi pe toate imaşurile. 20 În ziua aceea, Domnul va rade, cu un brici luat cu chirie de dincolo de Râu, şi anume cu împăratul Asiriei, capul şi părul de pe picioare; ba va rade chiar şi barba. 21 În ziua aceea, fiecare va hrăni numai o juncă şi două oi 22 şi vor da un aşa belşug de lapte încât vor mânca smântână, căci cu smântână şi cu miere se vor hrăni toţi cei ce vor rămâne în ţară. 23 În ziua aceea, orice loc care va avea o mie de butuci de viţă, preţuind o mie de sicli de argint, va fi lăsat pradă mărăcinilor şi spinilor: 24 vor intra acolo cu săgeţi şi cu arcul, căci toată ţara nu va fi decât mărăcini şi spini. 25 Şi toţi munţii lucraţi cu cazmaua acum nu vor mai fi cutreieraţi, de frica mărăcinilor şi a spinilor; vor da drumul boilor în ei şi le vor bătători oile”.

 

„O invitație după alta a fost trimisă Israelului rătăcitor ca să-l întoarcă la credincioșia față de Iehova. Insistențele prorocilor erau pline de delicatețe și, când stăteau în fața poporului, îndemnându-l stăruitor la pocăință și reformă, cuvintele lor aduceau roadă spre slava lui Dumnezeu.” – Ellen G. White, „Profeți și regi”, p. 325

 

Vestea bună din partea lui Dumnezeu pentru Ahaz, un om mai degrabă fricos decât credincios, a fost că Siria și Israel aveau să fie nimicite. Vestea rea a fost că Asiria, aliatul și „prietenul” pe care și-l alesese, urma să se dovedească un dușman mult mai periculos decât Siria și Israel. Refuzând eliberarea oferită de Dumnezeu, înfrângerea lui Ahaz a fost garantată. Dacă i se părea că lumea lui se prăbușea, lucrurile nu urmau decât să se înrăutățească în viitor!

 

„Mai bine este să cauți un adăpost în Domnul decât să te încrezi în cei mari” (Psalmii 118:9). Cum a putut Ahaz să creadă că Tiglat-Pilneser se va mulțumi doar cu țările din nord și-l va lăsa pe Iuda? Analele împăraților asirieni arată că dorința lor după putere era nestăvilită.

 

4. Ce i se întâmpla lui Ahaz? Ce principiu spiritual vedem aici? De ce nu ar trebui să ne surprindă acțiunile sale?

 

2 Împărați 16:10-18

„10 Împăratul Ahaz s-a dus la Damasc înaintea lui Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei. Şi, văzând altarul din Damasc, împăratul Ahaz a trimis preotului Urie chipul şi înfăţişarea acestui altar, întocmai cum era făcut. 11 Preotul Urie a făcut un altar întocmai după chipul trimis din Damasc de împăratul Ahaz şi preotul Urie l-a făcut mai înainte ca să se întoarcă împăratul Ahaz din Damasc. 12 La venirea lui din Damasc, împăratul a văzut altarul, s-a apropiat de el şi s-a suit pe el. 13 A ars pe el arderea-de-tot şi darul de mâncare, a vărsat jertfele de băutură şi a stropit pe altar sângele jertfelor de mulţumire. 14 A îndepărtat dinaintea casei altarul de aramă care era înaintea Domnului, ca să nu fie între noul altar şi Casa Domnului; l-a pus lângă noul altar, spre miazănoapte. 15 Şi împăratul Ahaz a dat următoarea poruncă preotului Urie: „Să arzi pe altarul cel mare arderea-de-tot de dimineaţă şi darul de mâncare de seară, arderea-de-tot a împăratului şi darul lui de mâncare, arderile-de-tot ale întregului popor din ţară şi darurile lor de mâncare, să torni pe el jertfele lor de băutură şi să stropeşti pe el tot sângele arderilor-de-tot şi tot sângele jertfelor; cât despre altarul de aramă, nu-mi pasă de el.” 16 Preotul Urie a făcut întocmai cum poruncise împăratul Ahaz. 17 Şi împăratul Ahaz a sfărâmat tăbliile de la temelie şi a scos lighenele de pe ele. A dat jos marea de pe boii de aramă, care erau sub ea, şi a pus-o pe o pardoseală de piatră. 18 De hatârul împăratului Asiriei, a schimbat în Casa Domnului pridvorul Sabatului care fusese zidit acolo, precum şi intrarea de afară a împăratului”.

 

2 Cronici 28:20-25

„20 Tiglat-Pilneser, împăratul Asiriei, a venit împotriva lui, s-a purtat cu el cum s-ar purta cu un vrăjmaş şi nu l-a ajutat. 21 Căci Ahaz a prădat Casa Domnului, casa împăratului şi a mai-marilor, ca să facă daruri împăratului Asiriei, dar nu i-a ajutat la nimic. 22 Pe vremea aceea, chiar când era la strâmtorare, a păcătuit şi mai mult împotriva Domnului, el, împăratul Ahaz. 23 A adus jertfă dumnezeilor Damascului, care-l bătuseră, şi a zis: „Fiindcă dumnezeii împăraţilor Siriei le vin în ajutor, le voi aduce şi eu jertfe, ca să-mi ajute.” Dar ei au fost prilejul căderii lui şi a întregului Israel. 24 Ahaz a strâns uneltele din Casa lui Dumnezeu şi a făcut bucăţi uneltele din Casa lui Dumnezeu. A închis uşile Casei Domnului, şi-a făcut altare în toate colţurile Ierusalimului 25 şi a ridicat înălţimi în fiecare cetate a lui Iuda, ca să aducă tămâie altor dumnezei. Şi a mâniat astfel pe Domnul, Dumnezeul părinţilor săi”.

 

În 2 Cronici 28:20-23 se găsește un rezumat impresionant a ceea ce a urmat după ce Ahaz a cerut ajutorul Asiriei în loc să se încreadă în Domnul.

 

Tendința noastră firească este să ne încredem în ceea ce putem vedea, simți, gusta și atinge. Și totuși, după cum știm, lucrurile „care se văd” sunt pieritoare. Cum putem aplica textul din 2 Corinteni 4:18 în viața noastră?

 

 

Post-ul [luni, 18 ianuarie] Consecințe previzibile apare prima dată în Studiu Biblic.