Peleg – devoțional duminică
Lui Eber i s-au născut doi fii: numele unuia era Peleg, numit aşa pentru că pe vremea lui s-a împărţit pământul, iar numele fratelui său era Ioctan. (Geneza 10:25)
Despre Peleg, nu ştim nimic altceva decât că la naşterea lui a avut loc un eveniment atât de important, încât părinţii lui au ales să-i pună numele strict legat de ceea ce s-a întâmplat. Atunci când citesc acest verset, unii poate s-ar grăbi să tragă repede o concluzie şi să spună: ,,Am găsit un indiciu biblic despre despărţirea plăcilor tectonice!” Alţii ar putea să se gândească la prima reformă agrară din istoria lumii noastre. Dar despre ce este vorba?
Deşi, pentru cei mai mulţi, lecturarea genealogiilor este aridă şi plictisitoare, prezenţa lor este una dintre cele mai puternice dovezi despre istoricitatea relatărilor şi faptelor biblice. Dacă urmărim cu atenţie şirul genealogic prezentat de autorul cărții Geneza, vom observa că acesta indică, pe de-o parte, care sunt urmaşii lui Sem pe linia lui Ioctan, fratele lui Peleg (Geneza 10:26-31), iar pe de altă parte, găsim reluarea liniei genealogice a lui Sem, fiul lui Noe, în capitolul 11, dar din perspectiva urmaşilor lui Peleg. La Ioctan nu se mai face nicio aluzie în acest capitol.
Aşadar, avem de-a face cu prezentarea a două linii genealogice care sunt despărţite de un eveniment major în istoria lumii. Dacă, la început, tot pământul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte (Geneza 11:1), a intervenit ceva în istoria lumii noastre şi a împărţit pământul (10:25). Faptul că întâlnim episodul cu Turnul Babel între cele două genealogii nu este la întâmplare. Peleg, unul dintre strămoşii lui Avraam, s-a născut cu ocazia divizării lumii noastre în funcţie de limba pe care a început să o vorbească atunci, la Turnul Babel. Astfel, el avea să fie o mărturie vie pentru cel puţin 239 de ani despre evenimentul din Câmpia Şinearului (Geneza 11:18,19), dar şi pentru toţi aceia care au citit ce a scris Moise în Geneza 10:25. Odată cu Peleg, lumea avea să se dividă nu doar în funcţie de limba vorbită, ci şi în funcţie de concepţia despre mântuire. Şi aceasta, până la sfârşitul timpului, când „Cel Preaînalt va coborî să vadă ce au zidit fiii oamenilor. Puterea Lui suverană se va manifesta, iar lucrările îngâmfării omeneşti se vor da pe faţă” (Patriarhi şi profeţi, p. 124).
Fii astăzi un semn al lui Dumnezeu pentru cei din jurul tău şi lasă-L pe El să-ţi facă un nume! (Geneza 12:2)
George Șchiopu, capelan, Institutul Teologic Adventist – Cernica
