Înțelepciunea lui Dumnezeu pentru mântuirea omului (partea 2)

Text de memorat | Isaia 40:28,29

„Dumnezeul cel veșnic… nu obosește, nici nu ostenește; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă. El dă tărie celui obosit și mărește puterea celui ce cade în leșin.”

 

SECȚIUNEA 1

În lecția anterioară am studiat despre cum dorește Dumnezeu să funcționeze creierul nostru. El a creat mintea noastră ca să ne dea motivație, direcție și plăcere. Prin păcat, Satana a deturnat „direcția”, dintre cele trei amintite, iar consecința a fost că oamenii au devenit motivați de plăcere, făcând orice își doresc.

În câteva pasaje, Biblia descrie soluția acestei probleme. În fiecare loc ni se arată marea bunătate și înțelepciunea lui Dumnezeu. De ce este nevoie de toată înțelepciunea și de puterea infinită a lui Dumnezeu pentru a rezolva problema aceasta? Deoarece
a conduce o persoană căutătoare de plăceri spre abandonarea unei astfel de vieți nu este ușor. Iar după ce omul a fost convins să încerce o viață mai bună, lucrurile se complică și mai mult. El descoperă că nu poate face faptele bune pe care ar dori să le facă.
Pavel descrie problema aceasta foarte bine. El vorbește despre oamenii care doresc să facă binele, dar nu reușesc să-l facă. De exemplu, un tânăr de șaptesprezece ani, care dorește să fie răbdător cu fratele lui mai mic, ar putea folosi cuvintele din Romani 7.
Romani 7:18-20 – „Știu, în adevăr, că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voința să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac! Și dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine.”
Cum a rezolvat Dumnezeu problema aceasta? Ce plan a întocmit Cel Atotputernic pentru a ne salva din lipsa de interes spiritual și din multe alte slăbiciuni?
O parte a răspunsului este că Dumnezeu i-a dat fiecăruia o conștiință. Chiar și celor mai răi oameni, dacă nu au mers prea departe cu deteriorarea propriei conștiințe, aceasta le amintește că păcatul este păcat, iar cruzimea și hoția sunt lucruri rele. Avem în noi o componentă căreia îi place legea lui Dumnezeu. Ni se spune lucrul acesta într-un verset din Romani 7.
Romani 7:22 – „Fiindcă după omul dinăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu.”

Într-o carte foarte tare a lui John Bunyan, The Holy War (Războiul sfânt), această parte a minții noastre este reprezentată de un om numit Conștiință, judecătorul orașului. Deși Diabolus (Diavolul) câștigă dreptul de proprietate asupra orașului Sufletuman, nu este în stare să-l condamne la moarte pe Conștiință, nici să-l facă să tacă. Bunyan a ilustrat un aspect important. În timp ce un om vânează plăcerile și trăiește doar clipa prezentă, în timp ce caracterul lui se înrăutățește din zi în zi, în interiorul lui există o voce discretă, care îi sugerează o viață mai bună. Atunci când ignorăm vocea aceea, noi „stingem” Duhul.
Lucrul acesta este foarte periculos, iar Dumnezeu este binevoitor cu noi, păcătoșii, iar noi vedem bunătatea Lui, suntem determinați să părăsim păcatul. Bunătatea plină de milă a lui Dumnezeu ne conduce la convertire. Lucrul acesta este foarte periculos, iar Dumnezeu ne avertizează să nu facem așa ceva.
1 Tesaloniceni 5:19 – „Nu stingeți Duhul.”

Când cei răi trăiesc doar pentru ei înșiși, ei nu au pace, deoarece continuă să audă vocea aceea.
Isaia 57:21 – „«Cei răi n-au pace», zice Dumnezeul meu.”

Disconfortul resimțit de cei răi când li se reamintește de căile lor rele nu este totuși suficient pentru a-i salva. Mai sunt și alte elemente esențiale. Dumnezeu echilibrează motivațiile interioare, izvorâte din obișnuință și din pofte, cu o motivație exterioară puternică: dragostea.
Dragostea lui Dumnezeu, arătată la cruce, este o superarmă, cea mai mare piesă de artilerie folosită de El în războiul pentru răscumpărarea omului din lanțurile păcatului. Această dragoste din exterior pro- duce dragoste în interior. Iar dragostea schimbă inima omului care știe bine că nu o merită.
1 Ioan 4:19 – „Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi.”
(Vedeți „Întrebări pentru reflecție”, Secțiunea I.)

SECȚIUNEA II

Când o persoană vede cât de mult este iubită de Dumnezeu, o dorință nouă și profundă se conturează în mintea ei. Ea tânjește după o viață mai bună și renunță la rău. Dorința aceasta, dacă se transformă în acțiune, devine pocăință. Cu alte cuvinte, când DumnEzeu este binevoitor cu noi, păcătoșii, iar noi vedem bunătatea Lui, suntem determinați să părăsim păcatul. Bunătatea plină de milă a lui Dumnezeu ne conduce la convertire.

Tit 3:3-5 – „Căci și noi eram altădată fără minte, neascultători, rătăciți, robiți de tot
felul de pofte și de plăceri, trăind în răutate și în pizmă, vrednici să fim urâți și urându-ne unii pe alții. Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, și dragostea Lui de oameni, El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea nașterii din nou și prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt.”
Romani 2:4 – „Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, îngăduinței și îndelungii Lui răb- dări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință?”
În prima secțiune am prezentat cum se raportează Dumnezeu la cele două aspecte ale problemei pentru a ne salva. Primul aspect vizează lipsa dorinței de a fi salvați.

Am dori mai degrabă să ne distrăm. Al doilea aspect este că suntem prea slabi pentru a duce o viață neprihănită. Dragostea lui Dumnezeu a creat o soluție pentru cele două dificultăți. În primul rând, când vedem dragostea Sa, când avem această „viziune”, apare și dorința de a lăsa păcatul în urmă. Dorim pocăința. Dar ce putem spune despre a doua problemă, cea din Romani 7:18-20, referi- toare la omul care vrea să trăiască o viață de creștin și care încearcă să se convertească, dar care descoperă în scurt timp că nu poate, oricât de tare ar încerca?
Cât de recunoscători ar trebui să fim, deoarece și problema aceasta a fost rezolvată de Dumnezeu! Isus L-a trimis pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu în lumea noastră ca El să întărească acea porțiune a minții noastre, care dorește să facă binele. Atunci, omul nostru „lăuntric”, care are o atât de slabă influență asupra noastră când suntem răi, este transformat de puterea lui Dumnezeu.

Efeseni 3:14,16 – „… Iată de ce, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos… și-L rog ca, potrivit cu bogăția slavei Sale, să vă facă să vă întăriți în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru.”
Atunci când Duhul dă vigoare acelei părți din noi care urmărește binele, suntem eliberați de tiparul falimentar al dorinței de a elimina păcatul prin puterea proprie.
Romani 8:2 – „În adevăr, legea Duhului de viață în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului și a morții.”
Acesta este cel mai minunat lucru! Noi suntem atât de slabi, încât nu vom reuși să facem lucrurile bune pe care dorim să le facem. Dar Dumnezeu ne dă putere să învingem ispita. Istoria vindecării paraliticului de la Betesda de către Isus este un exemplu strălucit despre acest adevăr (Vedeți Ioan 5:1-15.)
„Prin aceeași credință [ca aceea a paraliticului], putem primi și noi vindecare spirituală. Prin păcat, am fost despărțiți de viața lui Dumnezeu. Sufletele noastre sunt paralizate. Prin noi înșine, nu suntem în stare să trăim o viață sfântă, cum nici omul neputincios nu era în stare să meargă. Mulți își dau seama de starea lor de slăbiciune și doresc acea viață spirituală care să-i aducă în armonie cu Dumnezeu; în zadar ei se luptă să o câștige. În disperare, ei strigă: «O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?» (Romani 7:24). Acești oameni descurajați, prinși în luptă, să privească în sus. Mântuitorul Se apleacă asupra acelora pe care i-a răscumpărat prin sângele Său, zicând cu nespusă duioșie și milă: «Vrei să te faci sănătos?» El îți spune să te ridici în sănă- tate și pace. Nu aștepta să simți că ești sănătos. Crede cuvântul Lui și el se va împlini. Pune voința ta de partea voinței lui Hristos. Slujește-L și, lucrând după cuvântul Lui, vei primi putere. Oricare ar fi obiceiul rău și patima cea rea, care, din cauza îndelungatei practicări, a robit sufletul și trupul, Hristos e în stare și dorește să te elibereze. El va da viață sufletului «mort în greșeli» (Efeseni 2:1). El îl va elibera pe robul prins în slăbiciune de nenorocire și de lanțurile păcatului.” – Viața lui Isus, p. 203
(Vedeți „Întrebări pentru reflecție”, Secțiunea II.)

SECȚIUNEA III

Când Dumnezeu ne-a găsit în slăbiciunea și în frământarea noastră, El a făcut cel mai minunat lucru. El știa că păcatul ne descurajează, așa că ne-a insuflat curaj să încercăm o viață de neprihănire. Cum a făcut aceasta? Isus a devenit om, preluând o natură slăbită de rezultatele păcatului, și a trăit o viață sfântă – în ascultare totală de legea lui Dumnezeu. (Vedeți Evrei 2:14-18.)

Romani 8:3 – „Căci – lucru cu neputință Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimițând, din pri- cina păcatului, pe Însuși Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului.”
Observați că legea nu ne poate da niciodată curajul pe care ni-l inspiră Isus. Din cauza slăbiciunii noastre, atunci când legea zice: „Să nu poftești”, ea nu ne poate determina să nu poftim. Însă Isus, ca om cu Duhul lui Dumnezeu în El, a avut succes chiar în privința aceasta. Isus a fost ispitit la fel ca noi, în toate privințele; totuși a trăit o viață neprihănită, dovedind că nu există scuză pentru a continua viața în păcat. Ascultarea Sa ne inspiră să credem în puterea lui Dumnezeu de a ne elibera din păcat. Duhul Sfânt poate trăi în noi, dându-ne putere să facem ceea ce comandă legea. Astfel, viața lui Isus, mai mult decât legea, condamnă păcatul în firea pămân- tească. Pavel pune ideile acestea împreună într-un frumos paragraf.

Romani 8:2-4 – „În adevăr, legea Duhului de viață în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului și a morții. Căci – lucru cu neputință Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimițând, din pricina păcatului, pe Însuși Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndem- nurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului.”

Pavel arată cât de important este pentru mântuirea noastră să avem un Mântuitor care a fost ispitit la fel ca noi și care ne înțelege slăbiciunile. Atunci când avem certitudinea că Salvatorul nostru știe cum ne simțim în firea umană slabă, putem îndrăzni să credem că Dumnezeu ne va da ajutorul dorit la nevoie. Suntem încurajați să îndrăznim să cerem ajutorul acesta.

Evrei 4:14-16 – „Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să rămânem tari în mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noas- tre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie.”
Înțelepciunea și puterea minunată a lui Dumnezeu găsesc moduri de a învinge descurajarea, lipsa de interes, slăbiciunea și vinovăția noastră. Nu este nimic mai minunat decât aceasta.

ÎNTREBĂRI PENTRU REFLECȚIE
Secțiunea I

1. Citiți Romani 7:18-20. Faceți o listă cu câteva ocazii în care ați avut parte de această experiență frustrantă.
_______________________________________________________________________________

2. Cum poate o persoană să „stingă Duhul”? _____________________________________________________

Pentru un studiu mai aprofundat, citiți Viața lui Isus, paginile 716–722.

3. Citiți din Viața lui Isus, de la pagina 645, paragraful care începe cu cuvintele: „Înainte de Paște…”. De ce dragostea a fost cea mai bună și mai plină de putere opțiune pe care Isus a avut-o la dispoziție pentru a schimba inima lui Iuda? __________________________________________________________________________

4. Citiți Faptele apostolilor, paginile 539–567. Descrieți schimbările petrecute în caracterul lui Ioan atunci când s-a supus iubirii eficiente și transformatoare a lui Hristos. ____________________________________________

Secțiunea II

5. Bunătatea lui Dumnezeu ne conduce la pocăință. Dar Dumnezeu este mereu bun, iar oamenii, în general, nu se pocăiesc. Ce idei despre mărturisire poți aduna din expresia „s-a arătat”, folosită în Tit 3:3-5?______________
_____________________________________________________________________________________

Secțiunea III

6. Citiți Romani 7:18–8:14. Oare suntem nevoiți să experimentăm în mod repetat căderea în lupta noastră cu păcatul? ___
Cum putem obține victoria asupra păcatului? __________________________________________________

7. Cum poate Dumnezeu să rezolve problema descurajării noastre spirituale? Evrei 2:14-18 __________________

Cum sunteți încurajați de lucrul acesta? ______________________________________________________