Comentarii inspirate (st. 13)
Educație continuă
Sabat după-amiază, 19 decembrie
Mult am aşteptat noi întoarcerea Mântuitorului nostru. Însă aceasta nu înseamnă că făgăduinţa este mai puţin sigură. Curând, vom fi în căminul promis. Acolo, Domnul Isus ne va conduce la râul de viaţă care izvorăşte din tronul lui Dumnezeu şi ne va explica providenţa prin care ne-a călăuzit pe acest pământ, ca să ne desăvârşim caracterele. Acolo, noi vom privi cu ochii limpezi frumuseţile Edenului restabilit. Aruncând la picioarele Mântuitorului coroanele pe care El le-a aşezat pe capul nostru şi atingând harpele de aur, noi vom umple cerul întreg de laudă pentru Acela care stă pe tron.
Fie ca tot ce este frumos în căminul nostru de pe pământ să ne amintească de râul vieții şi de câmpiile cele verzi, de pomii care se unduiesc şi de fântânile vii, de cetatea strălucitoare şi de cântăreţii îmbrăcaţi în haine albe, să ne amintească de căminul nostru din ceruri, acea lume de o frumuseţe pe care niciun artist nu o poate înfăţişa şi nicio limbă nu o poate descrie. „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” – Căminul adventist, pp. 544–545
Apostolul Pavel a fost foarte mult onorat de Dumnezeu, fiind luat într-o vedenie sfântă în al treilea cer, unde a privit scene de o slavă care nu ar putea fi descoperită muritorilor. …
I-au fost descoperite taine ținute ascunse timp de veacuri și i-a fost făcut cunoscut, atât cât a putut suporta, din lucrările lui Dumnezeu și din modul Lui de a lucra cu mintea umană.
… Pavel a avut o descoperire a cerului și, vorbind despre slava de acolo, cel mai bun lucru pe care a putut să-l facă a fost să nu încerce să o descrie. El ne spune că ochiul nu a văzut, urechea nu a auzit și nici mintea omului nu a putut imagina lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu acelora care Îl iubesc. Așadar, poți să-ți pui imaginația la lucru, poți să încerci să-ți folosești capacitățile cât de mult ca să cuprinzi și să cântărești greutatea veșnică de slavă, și totuși simțurile tale finite, slăbite și epuizate din cauza efortului, nu o pot înțelege, pentru că dincolo este o infinitate de înțeles. Este nevoie de o veșnicie pentru a descoperi slava și a scoate comorile prețioase din Cuvântul lui Dumnezeu. – Comentariile lui Ellen G. White, în CBAZȘ, vol. 6, p. 1107
Credeţi că nu vom învăţa nimic acolo? Noi nu avem nici cea mai slabă idee despre ceea ce va fi deschis în faţa noastră. Vom merge cu Hristos alături la apa vieţii. El ne va desfăşura frumuseţea şi gloria naturii. El ne va descoperi ce este El pentru noi şi ce suntem noi pentru El. Atunci vom cunoaşte adevărurile pe care nu le putem cunoaşte acum din cauza mărginirii noastre. …
Cerul este o şcoală; domeniul său de studiu, universul; învăţătorul său, Cel Nemărginit. O ramură a acestei şcoli a fost întemeiată în Eden şi, odată împlinit planul de mântuire, educaţia va fi ridicată pe o treaptă mai înaltă în şcoala din Eden. – Căminul adventist, p. 547
Duminică, 20 decembrie: Starea celor morți
Nimeni nu trebuie să piardă viața veșnică. Toți cei care aleg zilnic să învețe de la Învățătorul ceresc vor fi siguri de chemarea și alegerea lor. Să ne umilim inima înaintea lui Dumnezeu și să continuăm să-L cunoaștem pe Cel a cărui bună cunoaștere înseamnă viața veșnică.
„De aceea, fraților, căutați cu atât mai mult să vă întăriți chemarea și alegerea voastră, căci, dacă faceți lucrul acesta, nu veți aluneca niciodată. În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belșug intrare în Împărăția veșnică a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos” (2 Petru 1:10,11). …
… O, ce asigurare! Ce speranță! Să descoperim mereu lumii că noi suntem în căutarea unei patrii mai bune, a unei patrii cerești. Cerul a fost făcut pentru noi și noi vrem să avem parte de el. Nu ne putem permite să îngăduim niciunui lucru să ne despartă de Dumnezeu și de cer. Noi trebuie să fim părtași naturii divine în această viață. Frați și surori, aveți doar o viață de trăit. O, faceți din ea o viață a virtuții, o viață ascunsă cu Hristos în Dumnezeu! – In Heavenly Places, p. 29
Dacă ajunge una cu Hristos prin credinţă, omul poate să câştige viaţa veşnică. Dumnezeu îi iubeşte pe aceia care sunt răscumpăraţi prin Hristos, întocmai cum Îl iubeşte pe Fiul Său. Ce gând minunat este acesta! Poate Dumnezeu să-l iubească pe cel păcătos, aşa cum Îl iubeşte pe Fiul Său? Da. Hristos a spus lucrul acesta și El a vrut să spună exact ce a declarat. El va achita onorabil toate datoriile noastre dacă ne vom însuşi făgăduinţa Sa printr-o credinţă vie şi ne vom pune încrederea în El. Priviţi la El şi trăiţi! Toţi aceia care ascultă de Dumnezeu sunt cuprinşi în rugăciunea pe care Domnul Hristos I-a adresat-o Tatălui Său: „Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău şi li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei şi Eu să fiu în ei” (Ioan 17:26). Ce adevăr minunat, prea dificil pentru a fi înţeles de omenire!
Domnul Hristos declară: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată” (Ioan 6:35). „Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa veşnică şi Eu îl voi învia în ziua de apoi” (Ioan 6:40). – Solii alese, cartea 1, p. 300
Isus vine curând, iar starea noastră ar trebui să fie caracterizată de așteptare și veghere în vederea venirii Lui. Nu ar trebui să îngăduim niciunui lucru să se interpună între noi și Isus. Aici ar trebui să învățăm să cântăm cântarea cerului, pentru ca, atunci când lupta noastră se va termina, să ne putem uni și noi în cântarea îngerilor din cer, din cetatea lui Dumnezeu. Ce fel de cântare este aceea? Este o cântare de laudă, de cinste și de slavă la adresa Celui care șade pe tron și la adresa Mielului, în vecii vecilor. Vom întâmpina opoziție. Din pricina lui Hristos, vom fi urâți de toți oamenii și de Satana, pentru că el știe că de partea urmașilor lui Isus este o putere divină care va slăbi influența lui. Nu vom putea scăpa de ocară. …
Apostolul Pavel ne îndeamnă: „Să nu vă părăsiți dar încrederea voastră, pe care o așteaptă o mare răsplătire!” El spune de asemenea: „Și cel neprihănit va trăi prin credință.” – Lift Him Up, 372
Luni, 21 decembrie: O nouă existență
Pe pământul înnoit, cei răscumpăraţi vor avea ocupaţiile şi plăcerile care le-au adus fericire lui Adam şi Evei la început. Va fi trăită viaţa din Eden, viaţa în grădină şi pe câmp. „Vor zidi case şi le vor locui, vor sădi vii şi le vor mânca roadele. Nu vor zidi case ca alţii să locuiască în ele, nu vor sădi ca alţii să mănânce; căci zilele poporului Meu vor fi ca zilele copacilor şi aleşii Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor.”
Acolo, fiecare capacitate va fi dezvoltată, fiecare putere va creşte. Cele mai mari inițiative vor fi aduse la îndeplinire, cele mai înalte aspiraţii vor fi atinse, cele mai mari ambiții vor fi realizate. Şi totuşi, vor rămâne noi culmi de atins, noi minuni de admirat, noi adevăruri de înţeles, ţinte noi, care să solicite puterile minţii, ale sufletului şi ale corpului. – Căminul adventist, p. 549
Noi putem avea o viziune asupra viitorului, asupra fericirii cerești. În Biblie, sunt descoperite viziunile gloriei viitoare, scene zugrăvite de mâna lui Dumnezeu, și acestea sunt scumpe bisericii Sale. Prin credință, noi putem să stăm pe pragul cetății veșnice și să auzim plăcuta urare de bun venit, adresată acelora care, în viața aceasta, au conlucrat cu Hristos, socotind o cinste să sufere pentru Numele Său. Atunci când sunt rostite cuvintele: „Veniți binecuvântații Tatălui Meu”, ei își aruncă la picioarele Răscumpărătorului coroanele lor, exclamând: „Vrednic este Mielul care a fost junghiat, să primească puterea, bogăția, înțelepciunea, tăria, cinstea, slava și lauda!” „Ale Celui ce șade pe scaunul de domnie și ale Mielului să fie lauda, cinstea, slava și stăpânirea în vecii vecilor” (Matei 25:34; Apocalipsa 5:12,13).
Acolo, cei mântuiți îi vor saluta pe cei care i-au condus la Mântuitorul și toți se vor uni în a-L lăuda pe Acela care a murit pentru ca ființele omenești să poată avea viața care se măsoară cu viața lui Dumnezeu. Lupta se va sfârși. Necaz și lupte nu vor mai fi. Cântece de biruință vor umple întreg cerul atunci când răscumpărații vor intona fericiți melodia: „Vrednic, vrednic este Mielul care a fost junghiat, dar care trăiește iarăși ca un triumfător biruitor.” – Faptele apostolilor, pp. 601–602
Suntem în drum spre casă. Acela care ne-a iubit atât de mult, încât a murit pentru noi, ne-a zidit o cetate. Noul Ierusalim este locul nostru de odihnă. În cetatea lui Dumnezeu nu va fi tristețe. Nu se va mai auzi niciodată vaiet de durere, nici bocet de speranțe neîmplinite și de sentimente îngropate. În curând, veșmintele întristării vor fi schimbate cu haina de nuntă. În curând, vom fi martori la încoronarea Împăratului nostru. Aceia a căror viață a fost ascunsă cu Hristos în Dumnezeu, care au luptat pe acest pământ lupta cea bună a credinței vor străluci de slava Răscumpărătorului în Împărăția lui Dumnezeu
… Fie ca această credință să vă călăuzească pe cărarea cea îngustă, care duce prin porțile cetății lui Dumnezeu în măreția de dincolo, în viitorul cel fără margini, de slavă, care este pentru cei răscumpărați! – Maranatha, p. 352
Marți, 22 decembrie: „Atunci vom cunoaște”
Atunci când inima se supune influenţei Duhului Sfânt, conştiinţa este trezită, iar păcătosul ajunge să înţeleagă ceva din profunzimea şi sfinţenia Legii lui Dumnezeu, care este temelia guvernării Sale în ceruri şi pe pământ. „Lumina… care luminează pe orice om venind în lume” (Ioan 1:9) pătrunde în cămările tainice ale sufletului şi dezvăluie în mod clar lucrurile ascunse ale întunericului. Simţământul vinovăţiei pune stăpânire pe minte şi pe inimă. Păcătosul este conştient de dreptatea lui Dumnezeu şi este cuprins de groază la gândul că stă, în starea lui de vinovăţie şi întinare, înaintea Aceluia care cercetează inima. El înţelege iubirea lui Dumnezeu, frumuseţea sfinţeniei, bucuria curăţiei morale, el doreşte să fie eliberat de păcat şi readus în legătură cu Cerul. – Calea către Hristos, p. 24
Poate că sunt unele lucruri pe care nu le înțelegem. Unele lucruri din Biblie pot să ni se pară tainice, pentru că ele sunt dincolo de puterea noastră de înțelegere limitată. Dar, când Mântuitorul ne va duce la apele vii, El va face să fie clar pentru mintea noastră tot ce nu fusese înțeles mai înainte.
Când mă gândesc la slava viitoare din ceruri, simt o dorință intensă ca fiecare suflet să poată afla despre ea. … Abia aștept să mă prind de Acela care este puternicul Vindecător. …
Este foarte important pentru noi dacă suntem preocupați de lucrurile cerești sau de cele pământești. Cele pământești vor trece curând. În aceste zile, comorile pământului sunt supuse unor distrugeri mari. În multe locuri sunt cutremure de pământ, iar necazuri și greutăți se văd la orice pas. Dar este privilegiul nostru să ne pregătim să devenim membri ai familiei cerești, copii ai Împăratului ceresc. – My Life Today, p. 342
Între şcoala stabilită în Eden la început şi şcoala viitoare se întinde întreaga istorie a acestei lumi – istoria căderii în păcat şi a suferinţei omului, a sacrificiului divin, a biruinţei asupra morţii şi păcatului. … Refăcut prin prezenţa Sa, omul va fi învăţat din nou, ca la început, chiar de Dumnezeu: „Poporul Meu cunoaşte Numele Meu… Ei vor şti că Eu sunt Cel care le vorbeşte; iată, Eu sunt…”
Acolo, când vălul care ne întunecă privirea va fi dat la o parte şi ochii noştri vor privi acea lume de o frumuseţe din care acum prindem doar licăriri ca prin microscop, când vom privi slava cerului, acum cercetată cu telescopul, când ceaţa păcatului va fi îndepărtată şi întregul pământ va apărea „în frumuseţea Domnului, Dumnezeului nostru”, ce câmp ni se va deschide pentru studiu! – Căminul adventist, pp. 547–548
Miercuri, 23 decembrie: Școala pe Noul Pământ
Mintea nemuritoare va studia acolo, cu încântare neobosită, minunile puterii creatoare și tainele iubirii mântuitoare. Nu mai există niciun vrăjmaș hain și înșelător care să ispitească la uitare de Dumnezeu. Fiecare facultate va fi dezvoltată, fiecare capacitate, sporită. Dobândirea cunoștinței nu va obosi mintea și nu va epuiza energiile. Acolo se vor putea realiza cele mai mărețe proiecte, vor putea fi atinse cele mai nobile aspirații și îndeplinite cele mai înalte ambiții și încă se vor ivi noi înălțimi de urcat, noi minuni de admirat, noi adevăruri de înțeles, lucruri proaspete care să solicite puterile minții, sufletului și trupului.
Și, pe măsură ce anii veșniciei se scurg, ei vor aduce tot mai bogate și mai slăvite descoperiri ale lui Dumnezeu și ale lui Hristos. După cum cunoașterea progresează, vor spori și dragostea, reverența și fericirea. Cu cât oamenii învață mai mult despre Dumnezeu, cu atât Îi vor admira mai mult caracterul. Pe măsură ce Isus le descoperă bogățiile mântuirii și realizările uimitoare în marea luptă cu Satana, inimile celor răscumpărați bat cu o consacrare mai mare, iar ei își ating harpele de aur cu o mână mai hotărâtă și de zece mii de ori zece mii și mii de mii de glasuri se unesc în marele cor de laudă. – Istoria mântuirii, p. 432
Dar vine ziua când se va da bătălia și se va câștiga victoria. Voia lui Dumnezeu urmează să fie înfăptuită pe pământ, așa cum este înfăptuită în ceruri. Națiunile celor mântuiți nu vor ști altă lege decât Legea Cerului. Toți vor fi o familie fericită, unită, înveșmântată în haina laudei și recunoștinței – haina neprihănirii lui Hristos. Toată natura, în frumusețea ei de neegalat, Îi va aduce lui Dumnezeu un omagiu de laudă și adorare. Lumea va fi scăldată în lumina cerului. Lumina lumii va fi asemenea celei a soarelui, iar lumina soarelui va fi de șapte ori mai mare decât este acum. Anii se vor scurge în bucurie. La această priveliște, stelele dimineții vor cânta împreună, iar fiii lui Dumnezeu vor scoate strigăte de bucurie, în timp ce Dumnezeu și Hristos Se vor uni spunând: „Nu va mai fi păcat și nici moarte.”
Aceste imagini ale slavei viitoare, scene zugrăvite de mâna lui Dumnezeu, ar trebui să le fie dragi copiilor Săi. Stai în pragul veșniciei și ascultă urarea de bun venit plină de har, adresată celor care au cooperat cu Hristos în această viață, privind ca o onoare și ca un privilegiu faptul de a suferi pentru El. Împreună cu îngerii, ei își lasă cununile la picioarele Răscumpărătorului, exclamând: „Vrednic este Mielul care a fost junghiat să primească puterea, bogăția, înțelepciunea, tăria, cinstea, slava și lauda! … Ale Celui ce șade pe scaunul de domnie și ale Mielului să fie lauda, cinstea, slava și stăpânirea în vecii vecilor!” (Apocalipsa 5:12,13). – Divina vindecare, p. 506
Joi, 24 decembrie: Marele Învățător
„Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou, pentru că cerul dintâi și pământul dintâi pieriseră și marea nu mai era” (Apocalipsa 21:1). Focul care îi consumă pe cei nelegiuiți curăță pământul. Orice urmă de blestem este îndepărtată. …
Numai o singură amintire rămâne: Mântuitorul nostru va purta pentru veșnicie semnele răstignirii. Pe fruntea Sa rănită, pe coasta Sa, pe mâinile și picioarele Sale, se vor păstra pe veci urmele lucrării pline de cruzime pe care a făcut-o păcatul. Privindu-L pe Hristos în slava Sa, profetul spune: „Din mâna Lui pornesc raze și acolo este ascunsă tăria Lui” (Habacuc 3:4). Coasta împunsă, din care a curs șuvoiul purpuriu, l-a împăcat pe om cu Dumnezeu – acolo este slava Mântuitorului, acolo „este ascunsă tăria Lui”. … Iar semnele umilinței Sale sunt slava Sa cea mai înaltă; prin veacurile veșnice, rănile de la Calvar vor face să fie lăudat și vor face cunoscută puterea Sa. …
… Când popoarele răscumpărate Îl privesc pe Mântuitorul și văd slava veșnică a Tatălui strălucind pe fața Sa, când privesc tronul Său, care este din veci și ține până în veci, și știu că Împărăția Sa nu va avea sfârșit, izbucnesc în cântarea răpitoare: „Vrednic, vrednic este Mielul care a fost junghiat și ne-a răscumpărat pentru Dumnezeu prin sângele Său prețios!” – Maranatha, p. 362
Toate comorile universului vor fi deschise spre studiul mântuiţilor lui Dumnezeu. Neîncătuşaţi de moarte, ei îşi iau zborul neobosit către lumile îndepărtate, lumi ce au fost mişcate de durere şi au tresăltat în cântări de bucurie la vestea că un suflet a fost salvat. Cu o bucurie de nedescris, copiii pământului intră în bucuria şi înţelepciunea fiinţelor nevăzute. Ei se împărtăşesc de comorile de cunoştinţă şi înţelegere câştigate prin veacuri de veacuri din contemplarea lucrărilor mâinilor lui Dumnezeu. Cu o viziune neumbrită, ei privesc slava creaţiunii – sori, stele şi sisteme, în ordine, înconjoară tronul Dumnezeirii. Numele Creatorului este scris pe toate lucrurile, de la cel mai de pe urmă şi până la cel mai mare şi în toate se manifestă bogăţiile puterii Sale. – Căminul adventist, p. 548
Știința mântuirii este știința tuturor științelor – știința care constituie obiectul de studiu al îngerilor și al tuturor inteligențelor din lumile necăzute, știința care angajează atenția Domnului și Mântuitorului nostru, știința care descoperă intenția născută în mintea Celui Infinit, „care a fost ținută ascunsă timp de veacuri” (Romani 16:25), știința care va constitui studiul celor răscumpărați ai lui Dumnezeu de-a lungul veacurilor fără număr. Acesta este cel mai înalt studiu în care îi este omului cu putință să se angajeze. El va da vigoare minții și va înălța sufletul. …
Studiul întrupării Domnului Hristos, jertfa Sa ispășitoare și lucrarea Sa de mijlocire, vor ocupa la nesfârșit mintea cercetătorului zelos și, privind spre cer cu nenumărații lui ani, va exclama: „Mare este taina evlaviei!” – Maranatha, p. 365
Vineri, 25 decembrie
Pentru studiu suplimentar:
Asemenea lui Hristos, „Isus ne-a arătat cum să trăim”, p. 340 (22 noiembrie).
