[duminică, 25 octombrie] „Chipul Tatălui” (I)



 

1. Care sunt ideile cele mai importante pe care apostolul le evidențiază la începutul Epistolei către evrei?

 

Evrei 1:1-4

„După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, 2 la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile. 3 El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor şi a şezut la dreapta Măririi, în locurile preaînalte, 4 ajungând cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moştenit un Nume mult mai minunat decât al lor”.

 

Autorii Noului Testament subliniază în mod repetat că Isus a venit pe pământ ca să le arate oamenilor cine este Tatăl. Mai înainte, revelația lui Dumnezeu se realizase parțial, prin profeți. Însă în Isus ne-a fost dată descoperirea finală și completă a lui Dumnezeu.

 

Domnul Isus este „oglindirea slavei lui Dumnezeu” (Evrei 1:3). Ca ființe umane păcătoase, nu putem rezista să stăm în prezența slavei lui Dumnezeu. Ca Fiu întrupat, Isus reflectă această slavă. Ea este ascunsă în umanitatea Sa pentru ca noi să putem vedea și înțelege clar caracterul lui Dumnezeu.

 

De asemenea, Domnul Isus este „întipărirea Ființei Lui” (Evrei 1:3). Termenul grecesc folosit aici, charactēr, este întrebuințat uneori și pentru a reda amprenta pe care un sigiliu o lasă pe ceară sau imaginea gravată pe o monedă. Așadar, Isus este „întipărirea Ființei Lui” (Evrei 1:3).

 

Dacă vrem să-L cunoaștem pe Tatăl, trebuie să ascultăm cu atenție ce are de spus despre El Marele Învățător. De asemenea, trebuie să ne uităm și la Învățătorul Însuși, căci Tatăl poate fi văzut în Fiul.

 

2. Ce le spune apostolul Pavel corintenilor despre Domnul Isus? Ce învățăm de la El?

 

2 Corinteni 4:1-6; compară cu Evrei 1:1-4

„De aceea, fiindcă avem slujba aceasta, după îndurarea pe care am căpătat-o, noi nu cădem de oboseală. 2 Ca unii care am lepădat meşteşugirile ruşinoase şi ascunse, nu umblăm cu vicleşug şi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu. Ci, prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiţi de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu. 3 Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării, 4 a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu. 5 Căci noi nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi suntem robii voştri, pentru Isus. 6 Căci Dumnezeu, care a zis: „Să lumineze lumina din întuneric”, ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos”.

 

„După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, 2 la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile. 3 El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor şi a şezut la dreapta Măririi, în locurile preaînalte, 4 ajungând cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moştenit un Nume mult mai minunat decât al lor”.

 

 

Când îi învață pe alții despre Dumnezeu, Pavel și colaboratorii săi caută să reflecte lucrarea lui Isus de descoperire a Tatălui. Fiind „chipul lui Dumnezeu” (vers. 4), Isus ne-a pus la dispoziție cunoașterea despre Dumnezeu Tatăl. Pavel evită vicleșugurile și distorsionarea Cuvântului lui Dumnezeu și arată adevărul în mod clar (vers. 2). După cum la creațiune prin lumină a risipit întunericul, Dumnezeu ni L-a dat pe Fiul Său, Isus, pentru a îndepărta vederile false despre El și a ne arăta adevărul despre Sine. De „pe fața lui Isus” obținem noi cea mai clară cunoaștere despre Dumnezeu (vers. 6).

 

Isus L-a reflectat pe Tatăl cu acuratețe. Și noi suntem chemați să facem același lucru, din moment ce ni se spune să urmăm „pilda lui Dumnezeu ca niște copii preaiubiți” (Efeseni 5:1). Ce înseamnă acest lucru? Ce putem învăța de la Domnul Isus despre modul în care putem „să urmăm pilda” lui Dumnezeu?

 

 

Post-ul [duminică, 25 octombrie] „Chipul Tatălui” (I) apare prima dată în Studiu Biblic.