[luni, 19 octombrie] Întrebarea lui Leibniz
Cu mulți ani în urmă, Gottfried Wilhelm Leibniz, gânditor și scriitor german, a ridicat o întrebare fundamentală: „De ce există ceva în loc de nimic?”
2. Cum răspund următoarele texte la întrebarea lui Leibniz?
Geneza 1:1
„La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul”.
Ioan 1:1-4
„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. 2 El era la început cu Dumnezeu. 3 Toate lucrurile au fost făcute prin El, şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. 4 În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor”.
Exodul 20:8-11
„8 Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. 9 Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. 10 Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. 11 Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit, de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o”.
Apocalipsa 14:6-7
„6 Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod. 7 El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui, şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!””
Iov 12:7-10
„7 Întreabă dobitoacele, şi te vor învăţa; păsările cerului, şi îţi vor spune; 8 vorbeşte pământului, şi te va învăţa şi peştii mării îţi vor povesti. 9 Cine nu vede în toate acestea dovada că mâna Domnului a făcut asemenea lucruri? 10 El ţine în mână sufletul a tot ce trăieşte, suflarea oricărui trup omenesc”.
În Biblie, existența lui Dumnezeu este pur și simplu acceptată ca atare. Geneza 1:1 nu începe cu argumente logice (deși există multe) în favoarea existenței lui Dumnezeu. Ea admite pur și simplu existența Lui (vezi și Exodul 3:13,14) și, de la acest punct de plecare – Dumnezeu în calitate de Creator –, Biblia și toate adevărurile revelate în paginile ei dezvăluie acest lucru.
De asemenea, doctrina despre creațiune este fundamentală pentru educația creștină. Tot ce credem noi, creștinii, se bazează pe învățătura creațiunii în șase zile. Biblia nu începe cu o afirmație despre ispășire sau lege, despre moartea lui Isus sau învierea Sa, ori despre a doua Sa venire. Ea începe cu o afirmație despre Dumnezeu Creatorul, deoarece niciuna dintre celelalte învățături nu mai are vreun rost separată de realitatea faptului că Dumnezeu este Creatorul.
Prin urmare, un punct de vedere biblic trebuie să sublinieze importanța doctrinei despre creațiune, pentru că învățătura despre creațiune s-a confruntat cu un asalt frontal puternic în numele științei. Evoluția, care presupune că viața a evoluat încet, fără continuitate și doar la întâmplare pe parcursul a miliarde de ani, nu a făcut decât să năruiască credința în Biblie a nenumărate milioane de oameni. Este greu să ne imaginăm o învățătură mai în antiteză cu Biblia și cu credința creștină, în general, decât evoluția. De aceea, ideea că se poate face cumva ca evoluționismul să se armonizeze cu doctrina biblică despre creațiune este chiar mai rea decât evoluționismul ateist. Nu se poate așa ceva, cel puțin nu fără a lua în derâdere Biblia și credința creștină în ansamblu.
Dumnezeu ne cere să petrecem a șaptea zi din fiecare săptămână a vieții amintindu-ne de creațiune. Ce ar trebui să ne spună aceasta despre cât de importantă este doctrina creațiunii pentru o viziune creștină?
Post-ul [luni, 19 octombrie] Întrebarea lui Leibniz apare prima dată în Studiu Biblic.
