[duminică, 18 octombrie] Ochii Domnului
Un profesor de la Universitatea Oxford a lansat o teorie conform căreia nimic – noi, lumea și tot ce e în jurul nostru – nu este real. Noi suntem niște plăsmuiri digitale ale unei rase de extratereștri care dețin niște computere superputernice. Teoria aceasta ridică o întrebare: Care este natura realității? Există două posibile răspunsuri foarte generale, deși numai unul este rațional. Primul: universul și tot ce este în el – inclusiv noi –, pur și simplu există. Nimeni nu l-a creat, nimeni nu l-a format. Pur și simplu este. Este un fapt care nu poate fi explicat și atât. Nu există nici Dumnezeu, nici zei și nimic de origine divină. Realitatea este pur materială, pur naturală. După cum spunea Democrit acum două mii cinci sute de ani (nu este o idee nouă), există doar „atomi și vidul”.
Cealaltă teorie este că universul a fost creat de o ființă divină (sau niște ființe). Acest lucru pare, într-adevăr, mai logic, mai rațional și mai vădit decât ideea că universul există și atât, fără nicio explicație. Această perspectivă include lumea naturală, lumea „atomilor și a vidului”, dar nu se limitează la ea, ci arată spre o realitate mult mai vastă, cu multiple fațete și mai profundă decât perspectiva materialist-ateistă atât de larg răspândită azi.
1. Ce spun următoarele texte despre aceste idei?
Psalmii 53:1
„Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!” S-au stricat oamenii, au săvârşit fărădelegi urâte, nu este niciunul care să facă binele”.
Proverbele 15:3
„Ochii Domnului sunt în orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni”.
Ioan 3:16
„ Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică”.
Isaia 45:21
„Spuneţi-le şi aduceţi-i încoace, ca să se sfătuiască unii cu alţii! Cine a prorocit aceste lucruri de la început şi le-a vestit demult? Oare nu Eu, Domnul? Nu este alt Dumnezeu decât Mine, Eu sunt singurul Dumnezeu drept şi mântuitor, alt Dumnezeu afară de Mine nu este”.
Luca 1:26-35
„26 În luna a şasea, îngerul Gavril a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, 27 la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. 28 Îngerul a intrat la ea, şi a zis: „Plecăciune, ţie, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei!” 29 Tulburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemne urarea aceasta. 30 Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. 31 Şi iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Isus. 32 El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. 33 Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit.” 34 Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?” 35 Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine, şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea, Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu”.
În educația creștină, un loc central îl ocupă nu doar faptul că Dumnezeu există, ci și cum este El – un Dumnezeu personal, care ne iubește și interacționează cu noi. El este un Dumnezeu al minunilor care, deși Se folosește de legile naturale, nu este limitat de ele (de exemplu, nașterea lui Isus din fecioară). Un punct de vedere pertinent, mai ales în zilele noastre, când o mare parte din lumea intelectuală învață în mod deschis și în lipsă de argumente viziunea ateistă și naturalistă, pretinzând (în mod eronat) că știința o susține.
De ce, până la urmă, viziunea biblică este preferabilă celei ateiste?
Post-ul [duminică, 18 octombrie] Ochii Domnului apare prima dată în Studiu Biblic.
