[sâmbătă, 11 iulie]
Darul care stă în drum
În preajma sărbătorilor, tuturor copiilor le place să primească daruri. Toți sunt extrem de nerăbdători să afle ce surpriză le-au pregătit cei apropiați. Alții însă îşi planifică atent fiecare detaliu al cadoului pe care şi-l doresc. Însă copiii familiei Dan nu mai primiseră de mult timp un cadou. Nici măcar de zilele lor de naştere, cu atât mai puțin de sărbători. Maria venea la şcoală cu hainele surorii ei mai mari. De jucării noi nici nu se mai punea problema, abia aveau bani pentru strictul necesar. Dar fata se străduia să învețe bine şi să fie mereu amabilă şi zâmbitoare cu cei din jurul ei. În apropierea vacanței, toți copiii din clasă începuseră deja să vorbească despre ceea ce şi-ar dori să primească sau despre ceea ce ştiau deja că vor primi. Maria tăcea. Ea nu avea despre ce cadouri să vorbească. Lidia, colega ei de bancă, a observat acest lucru şi s-a gândit ce ar putea să facă în această privință.
În seara aceea i-a invitat la ea acasă pe câțiva dintre prietenii ei de la şcoală şi le-a propus următorul lucru. Să caute fiecare dintre ei acasă lucruri vechi de care nu mai au nevoie: hăinuțe, jucării…, să le aranjeze şi să le repare, pentru a putea face din ele cadouri pentru Maria şi frățiorii ei. În săptămâna următoare, seară de seară camera Lidiei a devenit un atelier de lucru. Hăinuțele mai vechi erau spălate, cusute, dacă trebuia, modificate cu ajutorul mamei Lidiei, pentru a nu părea atât de demodate. Păpuşilor mai uzate le erau făcute hăinuțe noi. Maşinuțele erau date cu un nou strat de vopsea. Toți lucrau pentru a face ceva deosebit pentru familia Mariei. Când toate cadourile au fost gata şi pregătite pentru a intra în cutiile lor, nimănui nu i-a venit să creadă că acelea erau, de fapt, păpuşile, hainele şi maşinuțele lor vechi, pe care le consideraseră multă vreme lipsite de valoare. Le-au împachetat frumos în hârtie pentru cadouri şi au plecat la Maria acasă pentru a-i face o surpriză.
Când au sunat la uşa familiei Dan, toți copiii aveau în brațe cutii cu daruri. Scena le-a tăiat respirația părinților, Mariei şi fraților ei. Ce surpriză frumoasă le făcuseră aceşti copii! Au desfăcut împreună cadourile şi au văzut cu câtă dibăcie cususeră şi reparaseră hainele şi jucăriile acelea vechi.
Învățaseră cu toții o lecție – să nu mai privească niciodată un lucru vechi la fel ca până atunci, ci să se gândească la ce ar putea fi folosit mai bine.
Această povestire ne arată că darul pe care îl avem poate fi folosit pentru Dumnezeu, chiar dacă este nedesăvârşit. Când ne unim în lucrarea lui Dumnezeu, capacitățile noastre lucrează împreună pentru El.
