[sâmbătă, 4 iulie]

 

 

Tu sau eu?

 

Ajutor! Mă înec! Ajutoooor!

 

Cel care striga cu disperare era Jack, un tânăr înotător, care se aventurase în larg şi, fără să-şi dea seama, ajunsese prea departe de țărm. Apa era mai adâncă şi mai furioasă decât crezuse şi nu se mai putea descurca.

 

– Ajutoooor! strigă el încă o dată în timp ce se zbătea, luptându-se din răsputeri să-şi mențină capul la suprafață.

 

Dar, în ciuda tuturor eforturilor sale, se scufundă. A reuşit să iasă din nou, tuşind şi scuipând apa pe care o înghițise, mai speriat ca niciodată. Oare salvamarul nu avea de gând să vină?

 

Înotătorul se mai scufundă o dată, deşi făcea eforturi disperate să se mențină la suprafață. Obosise deja. Cu o ultimă sforțare, reuşi să mai iasă o dată la suprafață. Salvamarul nu se vedea încă. „Oricum nu mai are niciun rost”, îşi spuse el descurajat şi încetă să se mai lupte cu valurile, simțind că totul s-a sfârşit.

 

Dar în clipa în care a încetat să mai dea din mâini şi din picioare, salvamarul a despicat un ultim val şi l-a prins tocmai când începea să se scufunde din nou. Apucându-l bine, salvamarul înotă, ducându-l în siguranță la țărm.

 

După ce şi-a revenit, tânărul l-a întrebat pe salvatorul lui:

 

– De ce ai aşteptat atât de mult până să intervii? Nu puteai să vii mai repede? Am fost groaznic de speriat.

 

– Atâta timp cât tu te luptai cu aşa disperare, nu te puteam salva, a venit răspunsul. Ne-am fi înecat amândoi. Mişcările tale m-ar fi încurcat. Dar când ai renunțat, nu mi-a fost greu să te salvez. Trebuia să te hotărăşti – tu sau eu!

 

Exact aşa se întâmplă când Isus intervine ca să ne salveze din păcat. Nu ne putem salva singuri, prin eforturile noastre. Şi, când renunțăm la lupta aceasta, care este peste puterile noastre, Isus intervine cu puterea Sa. Altfel spus, intervine atunci când ne lăsăm în mâna Sa.

 

Deci primul pas pe calea mântuirii este să ne lăsăm cu totul în mâna lui Isus, să-L lăsăm pe El să preia conducerea şi inițiativa.