[Luni] Alegere prin har

2. Citește Romani 11:1-7. Ce concepţie populară este respinsă clar și definitiv în pasajul acesta?

Romani 11:1-7
1. Întreb, dar: „A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?” Nicidecum! Căci şi eu sunt israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin.
2. Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce zice Scriptura, în locul unde vorbeşte despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice:
3. „Doamne, pe prorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur, şi caută să-mi ia viaţa”?
4. Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Mi-am păstrat şapte mii de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.”
5. Tot aşa, şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri prin har.
6. Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă.
7. Deci ce urmează? Că Israel n-a căpătat ce căuta, iar rămăşiţa aleasă a căpătat; pe când ceilalţi au fost împietriţi,

În prima parte a răspunsului său la întrebarea: „A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?”, Pavel arată că nu l­a lepădat, din moment ce existau iudei care au primit Evanghelia (Pavel se dă pe sine exemplu). Ei reprezentau „o rămăşiţă datorită unei alegeri, prin har”. Mântuirea le este oferită tuturor celor care o primesc, atât iudei, cât şi neamuri.

Să nu uităm că primii convertiţi la creştinism au fost iudei – de exemplu, cei convertiţi în Ziua Cincizecimii. Petru a avut nevoie de o viziune specială şi de o minune ca să se convingă că neamurile aveau acces egal la harul lui Hristos (Faptele 10; compară cu Faptele 15:7­9) şi că Evanghelia trebuia să le fie vestită şi lor.

3. De ce este greșit să credem că Dumnezeu i-a împiedicat pe israeliţii care L-au respins pe Isus să înţeleagă mântuirea? Romani 11:7-10

Romani 11:7-10
7. Deci ce urmează? Că Israel n-a căpătat ce căuta, iar rămăşiţa aleasă a căpătat; pe când ceilalţi au fost împietriţi,
8. după cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă, şi urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi.”
9. Şi David zice: „Masa lor să li se prefacă într-o cursă, într-un laţ, într-un prilej de cădere şi într-o dreaptă răsplătire.
10. Să li se întunece ochii ca să nu vadă, şi spinarea să le-o ţii mereu gârbovită.”

În Romani 11:8­10, Pavel citează din Vechiul Testament, a cărui autoritate era acceptată de iudei. În pasajele citate, se afirmă că Dumnezeu le­a dat israeliţilor un spirit de adormire, ca să nu vadă şi să nu audă. Oare îi orbeşte Dumnezeu pe oameni ca să nu vadă lumina care i­ar conduce la mântuire? Niciodată! Pavel nu vorbeşte despre mântuirea personală, deoarece Dumnezeu nu îi refuză mântuirea niciunui om şi niciunei categorii de oameni.

De ce este greşită ideea că Dumnezeu ar refuza mântuirea unei categorii întregi de oameni? În ce relaţie se află concepţia aceasta cu învăţătura Evangheliei (potrivit căreia Hristos a murit pentru ca toţi oamenii să fie mântuiţi)? Ce consecinţe tragice a avut concepţia aceasta, de exemplu, asupra iudeilor?