Comentarii inspirate (st. 9)
CARTEA GENEZA ȘI FACEREA LUMII (II)
Sabat după-amiază, 23 mai
Dumnezeu ne vorbeşte prin natură. Când privim frumuseţea şi bogăţia lumii naturale, noi auzim glasul Lui. Noi Îi vedem slava în frumoasele lucruri pe care le-a făcut mâna Lui. Stăm şi privim lucrările Lui fără un văl între noi şi ele. Dumnezeu ne-a dat aceste lucruri pentru ca, privind la lucrările mâinilor Lui să putem învăţa despre El. – Astăzi cu Dumnezeu, p. 241 (20 august)
Aceia care citesc și iau seama la sofismele care predomină în acest veac nu Îl cunosc pe Dumnezeu așa cum este El. Ei contrazic Cuvântul lui Dumnezeu și înalță natura și se închină ei, în loc Creatorului. Chiar dacă putem vedea lucrarea lui Dumnezeu în lucrurile pe care le-a creat, aceste lucruri nu sunt Dumnezeu. …
Creația fizică dă mărturie despre Dumnezeu și despre Isus Hristos, Creatorul tuturor lucrurilor. Toate lucrurile au fost făcute prin El și nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El. În El era viața și viața era lumina oamenilor” (Ioan 1:3,4). Psalmistul dă și el mărturie spunând: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui. O zi istorisește alteia acest lucru și o noapte dă de știre alteia despre el. Și aceasta, fără vorbe, fără cuvinte al căror sunet să fie auzit” (Psalmii 19:1-3). – The Upward Look, p. 278
În cunoașterea istoriei începuturilor lumii, a creării și căderii omului, noi depindem de Biblie. Înlăturați Cuvântul lui Dumnezeu și nu ne putem aștepta la nimic altceva decât să fim lăsați la discreția fabulelor și speculațiilor și a acelei slăbiri a intelectului care este rezultatul sigur al cultivării erorii.
Avem nevoie de istoria autentică a originii pământului, a căderii lui Lucifer și a pătrunderii păcatului în lume. Fără Biblie, ar trebui să rătăcim conduși de teorii false. Mintea ar ajunge să se supună tiraniei superstiției și falsității. Dar, pentru că avem o istorie autentică a începuturilor lumii, nu este nevoie să ne împotmolim în speculații și teorii lipsite de temeinicie. – Minte, caracter și personalitate, vol. 2, p. 742
Aceste persoane [care nu mai cred raportul din Geneza] au pierdut simplitatea credinței. Ar trebui să existe o credință neclintită în autoritatea divină a Cuvântului celui sfânt al lui Dumnezeu. Biblia nu trebuie să fie testată prin ideile științifice ale oamenilor. Cunoștința omenească nu este un ghid vrednic de încredere. Scepticii care citesc Biblia cu scopul de a căuta greșeli, printr-o imperfectă înțelegere a revelației pot pretinde că au găsit contradicții în ea, dar, dacă este bine înțeleasă, ea este într-o perfectă armonie. Moise a scris sub călăuzirea Duhului lui Dumnezeu și o corectă teorie a geologiei nu va pretinde niciodată că a descoperit ceea ce nu se poate armoniza cu declarația Lui. Tot adevărul, fie el în natură sau revelație, este consecvent cu sine în toate manifestările lui. – Patriarhi şi profeţi, p. 114
Duminică, 24 mai: Este Pământul plat?
Scriu la primul volum din seria Marea luptă şi simt o mare solemnitate când revăd aceste subiecte importante – crearea lumii şi evenimentele de la căderea lui Satana până la căderea lui Adam. În timp ce scriu, Domnul pare foarte aproape de mine şi sunt profund impresionată când contemplu această luptă de la începutul ei până în prezent. Lucrările puterilor întunericului sunt prezentate clar înaintea minţii mele. În faţa noastră stă un timp de mare încercare, iar Satana, îmbrăcat în veşminte de înger, va veni cu ispitele lui la oameni, cum a venit la Hristos în pustie. El va cita din Scriptură şi, dacă viaţa noastră nu este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu, cu siguranţă ne va înrobi sufletul în necredinţă.
Timpul este foarte scurt şi tot ce este de făcut trebuie făcut repede. Îngerii ţin cele patru vânturi, iar Satana caută să profite de oricine nu este pe deplin fundamentat în adevăr. Fiecare suflet urmează să fie pus la probă. Orice defect de caracter care nu este biruit cu ajutorul Duhului lui Dumnezeu va deveni un mijloc sigur de distrugere. Simt ca niciodată mai înainte nevoia ca poporul nostru să fie însufleţit de spiritul adevărului, deoarece înşelăciunile lui Satana vor prinde în cursă orice suflet care nu a făcut din Dumnezeu tăria lui. – Mărturii, vol. 5, pp. 572–573
Însă puterea lui Dumnezeu este încă exercitată pentru susținerea obiectelor creației Sale. Inima bate și o respirație este urmată de alta nu pentru că mecanismul, odată pus în mișcare, continuă să funcționeze prin energia existentă în sine. Fiecare respirație, fiecare bătaie a inimii reprezintă o dovadă a grijii Aceluia în care trăim, ne mișcăm și ne aflăm ființa. De la cea mai neînsemnată insectă până la om, fiecare ființă este dependentă zilnic de providența Sa. …
Formidabila putere care lucrează pretutindeni în natură și susține toate lucrurile nu este, așa cum susțin unii oameni de știință, doar un principiu universal, o energie vitală. …
Apostolul Pavel, scriind prin Duhul Sfânt, declară despre Hristos că „toate au fost făcute prin El și pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile și toate se țin prin El” (Coloseni 1:16,17). Mâna care sprijină lumile în spațiu, mâna care ține toate lucrurile pretutindeni în universul lui Dumnezeu în ordinea în care sunt aranjate și în neobosita lor activitate este mâna care a fost bătută în cuie pe cruce pentru noi. – Educație, pp. 131–132
Dumnezeu le spune oamenilor să privească la cer. Să Îl vadă pe El în minunile cerului înstelat. [Se citează Isaia 40:26.] Noi nu trebuie doar să privim la ceruri, ci să observăm lucrările lui Dumnezeu. El vrea ca noi să cercetăm lucrările infinitului și, din acest studiu, să învățăm să Îl iubim, să Îl respectăm și să ascultăm de El. Cerurile și pământul, cu comorile lor, trebuie să ne învețe despre iubirea, purtarea de grijă și puterea lui Dumnezeu. – Comentariile Ellen G. White, în CBAZŞ, vol. 4, p. 1145
Luni, 25 mai: Creațiunea în literatura veche
Numai în Cuvântul lui Dumnezeu găsim un raport autentic al creațiunii. … Numai în acest Cuvânt putem găsi o istorie a neamului omenesc neîntinată de prejudecățile sau de mândria omului. … Numai aici putem avea comuniune cu patriarhii și profeții și putem să auzim cum glasul Celui Veșnic le vorbește oamenilor. Aici putem să vedem cum Maiestatea cerului S-a smerit ca să devină Înlocuitorul și Garantul nostru, cum a înfruntat singur puterile întunericului ca să câștige biruința în favoarea noastră. O contemplare plină de respect a unor astfel de subiecte cu siguranță va mișca inima, o va curăța și o va înnobila și, în același timp, va da minții putere și o nouă vigoare. – My Life Today, p. 107
Când adevărurile Bibliei sunt asimilate de minte, principiile ei sfinte prind rădăcini adânci în suflet, iar gustul și predilecțiile intelectului se atașează de adevăr. Într-o asemenea minte, nu va exista nicio dorință după acea literatură degradantă și excitantă care slăbește puterile morale și diminuează capacitățile cu care a fost înzestrată mintea de către Dumnezeu, pentru a fi de folos. Cunoașterea Bibliei se va dovedi a fi antidotul pentru neutralizarea gândurilor otrăvitoare, strecurate în suflet prin intermediul unei lecturi fără discernământ. – Minte, caracter și personalitate, vol. 1, p. 96
Lucrările creaţiei Sale din fiecare zi, pe rând, au fost apreciate ca fiind bune, dar omul făcut după chipul Creatorului său a fost apreciat ca fiind „foarte bun”. Nicio altă făptură pe care a creat-o Dumnezeu nu a determinat o asemenea manifestare a iubirii Sale. Iar când totul a fost pierdut prin păcat, Dumnezeu L-a dat pe scumpul Său Fiu să răscumpere omenirea căzută. A fost voia Lui ca oamenii să nu piară în păcatele lor, ci să trăiască pentru a-şi folosi puterile pentru binecuvântarea lumii şi pentru a-L onora pe Creatorul lor. Cei care pretind că sunt creştini, dar nu trăiesc pentru binele altora … vor fi chemaţi de Stăpânul lor să dea socoteală pentru că au abuzat de binecuvântările pe care El li le-a dat. – Mărturii, vol. 4, pp. 562–563
Înainte de potop, Dumnezeu l-a trimis pe Noe să avertizeze lumea pentru ca oamenii să fie conduși la pocăință și astfel să scape de înfricoșătoarea distrugere. Când se apropie vremea revenirii lui Hristos, Domnul îi trimite pe slujitorii Săi cu un mesaj de avertizare pentru lume ca să se pregătească pentru marele eveniment. Mulțimile au călcat Legea lui Dumnezeu și acum, în harul Său, El îi cheamă pe oameni să asculte de preceptele ei sfinte. Tuturor acelora care se vor lăsa de păcatele lor prin pocăință față de Dumnezeu și credință în Domnul Hristos, li se oferă iertarea. – Conflict and Courage, p. 41
Marți, 26 mai: Geneza și miturile Antichității
Păgânul needucat învață din natură și din nevoile lui și, nesatisfăcut cu întunericul, caută lumină, Îl caută pe Dumnezeu, ca fiind începutul și sursa primordială a tuturor lucrurilor. În Geneza sunt raportate diferite moduri în care le vorbește Dumnezeu păgânilor. Dar contrastul dintre descoperirea lui Dumnezeu în Geneza și ideile păgânilor este izbitor. Mulți dintre filozofii păgâni au avut o cunoaștere curată despre Dumnezeu, dar degenerarea și obiceiul de a se închina făpturii în loc Creatorului a început să le întunece această cunoaștere. Oamenii s-au închinat la lucrurile din natură care erau făcute de mâna lui Dumnezeu – Soarele, Luna, stelele. – The Upward Look, p. 278
Știința omenească declară că pentru a crea lumea a fost nevoie de o perioadă nedefinită. Oare vorbește Dumnezeu despre creațiune în asemenea termeni? Nu. El spune: „Acesta va fi între Mine și copiii lui Israel un semn veșnic, căci în șase zile [nu în șase perioade nedefinite, deoarece astfel nu ar exista nicio posibilitate ca omul să păzească ziua specificată în porunca a patra] a făcut Domnul cerurile și pământul, iar în ziua a șaptea S-a odihnit și a răsuflat.” …
Deși scrierile sfinte se află în fața ochilor lor, cei care pretind că propovăduiesc Cuvântul lui Dumnezeu prezintă presupunerile unor minți omenești, proverbe și porunci omenești. Ei anulează Legea lui Dumnezeu prin tradițiile lor. Fantezia cu privire la crearea lumii într-o perioadă nedefinită este una dintre minciunile lui Satana. Dumnezeu îi vorbește familiei omenești într-un limbaj pe care ea poate să-l înțeleagă. El nu lasă acest subiect atât de ambiguu, încât făpturile omenești să-l poată adapta la teoriile lor. – Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei, pp. 135–136
Prin influența Izabelei și a preoților ei nelegiuiți, poporul era învățat că idolii zeilor care fuseseră înălțați erau divinități care conduceau prin puterea lor misterioasă elementele pământului, focul și apa. Toate darurile Cerului – torentele de apă vie, izvoarele care curgeau, roua plăcută, ploaia care înviora pământul și făcea câmpiile să rodească din belșug – erau atribuite bunăvoinței lui Baal și a Astarteei, în loc să fie privite ca venind de la Dătătorul oricărui dar bun și desăvârșit. Poporul a uitat că dealurile și văile, izvoarele și pâraiele erau în mâna Dumnezeului celui viu, că El stăpânea soarele, norii cerului și toate puterile naturii. – Profeţi şi regi, pp. 115
Prin păgânism, timp de veacuri, Satana îi îndepărtase pe oameni de la Dumnezeu, dar biruinţa cea mare o câștigase prin pervertirea credinţei lui Israel. Contemplându-și propriile idei și închinându-se la ele, păgânii pierduseră cunoașterea de Dumnezeu și deveniseră tot mai corupţi. Tot astfel s-au petrecut lucrurile și cu Israel. Principiul că omul se poate mântui prin faptele sale stă la baza oricărei religii păgâne și acum devenise și principiul religiei iudaice. Satana îl inspirase și oriunde se păstrează acest principiu, pentru oameni nu mai există nicio barieră în faţa păcatului. – Hristos, Lumina lumii, pp. 35–36
Miercuri, 27 mai: Creaţiunea şi timpul
Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său. Nu este nicio taină în aceasta. Nu există niciun temei pentru a presupune că omul a evoluat printr-un mod lent de dezvoltare de la formele inferioare de viață animală sau vegetală. O astfel de învățătură înjosește marea lucrare a Creatorului, coborând- o la nivelul îngust al concepțiilor omenești. Oamenii sunt atât de porniți să-L excludă pe Dumnezeu de la conducerea universului, încât l-au înjosit pe om, jefuindu-l de demnitatea originii sale. Dumnezeu, care a așezat lumile înstelate în înălțime și a colorat cu o măiestrită delicatețe florile de pe câmp, care a umplut cerul și pământul cu minunățiile puterii Sale, atunci când a sosit timpul să încoroneze glorioasa Sa lucrare, să așeze în mijlocul ei pe cineva care să stea ca un stăpân al acestui minunat pământ, n-a dat greș în a crea o ființă vrednică de mâinile care i-au dat viață. Genealogia neamului nostru omenesc, așa cum ne este dată prin inspirație, ne duce înapoi la originea sa, nu la o linie de germeni, moluște și patrupede în dezvoltare, ci la Marele Creator. Deși format din țărână, Adam a fost „fiul lui Dumnezeu”. – Patriarhi şi profeţi, p. 45
Patriarhii de la Adam la Noe, cu puține excepții, au trăit aproape câte o mie de ani. De atunci, durata medie de viaţă a mers în descreştere.
La prima venire a Domnului Hristos, rasa umană degenerase deja atât de mult, încât nu numai cei bătrâni, dar și cei de vârstă mijlocie și cei tineri erau aduși din toate cetățile la Mântuitorul pentru a fi vindecați de bolile lor. Mulți trudeau sub povara unei mizerii de nespus.
Încălcarea legilor ființei, cu consecințele ei – suferința și moartea prematură –, durează de atât de mult timp, încât aceste rezultate sunt privite ca fiind soarta hotărâtă dinainte oamenilor, dar Dumnezeu nu a creat neamul omenesc într-o asemenea condiție de slăbiciune. Această stare de lucruri nu este lucrarea Providenței, ci a omului. Ea a fost provocată prin obiceiuri greșite, prin violarea legilor pe care Dumnezeu le-a dat pentru guvernarea existenței omului. Încălcarea neîntreruptă a legilor firii este o încălcare necurmată a Legii lui Dumnezeu. – Dietă şi hrană, pp. 117–118
Însă există o zi pe care Dumnezeu a rânduit-o pentru încheierea istoriei acestei lumi. „Această Evanghelie a Împărăției va fi predicată în toată lumea, ca mărturie pentru toate neamurile; atunci va veni sfârșitul.” Profeția se împlinește repede. … Ziua când destinul fiecăruia este hotărât pentru totdeauna este la ușă. Această zi a Domnului vine cu grabă mare. Străjerii mincinoși strigă: „Totul este bine”; însă ziua lui Dumnezeu se apropie cu repeziciune. Zgomotul apropierii pașilor Lui este atât de mult acoperit, încât lumea nu se trezește din somnul ei ca de moarte în care a căzut. … Nimeni să nu se simtă în siguranță față de pericolul de a fi surprins. Fie ca nicio interpretare a profeției să nu vă înlăture convingerea cunoașterii evenimentelor care arată că acest mare eveniment este aproape, este chiar la ușă. – Principiile fundamentale ale educaţiei creştine, pp. 335–336
Joi, 28 mai: Creaţiunea în Scriptură
Prin înrudirea lor cu primul Adam, oamenii nu primesc nimic altceva decât vină și sentința de moarte. Dar Domnul Hristos a intervenit și a trecut peste locul unde a căzut Adam, îndurând orice încercare spre folosul omului. … Exemplul desăvârșit al lui Hristos și harul lui Dumnezeu îi sunt date pentru a-l face în stare să-și educe copiii ca să devină fii și fiice ale lui Dumnezeu. Când li se dă învățătură peste învățătură, învățătură peste învățătură cu privire la felul în care să-și predea inima și voința lui Hristos, puterea lui Satana este înfrântă. – Îndrumarea copilului, pp. 475–476
Când simţurile tale se desfată cu frumusețile pline de atracție ale pământului, gândește-te la Noul Pământ, care niciodată nu va mai cunoaște atmosfera înăbușitoare a păcatului și a morții și unde fața naturii nu va mai purta deloc umbra blestemului. Lasă ca imaginația să-ți înfățișeze căminul celor mântuiți și nu uita că el va fi mult mai măreț decât poate cea mai strălucită imaginație a ta să și-l închipuie. În diferitele daruri pe care Dumnezeu ni le-a oferit în natură, nu putem vedea decât cea mai slabă licărire a slavei Sale. Căci este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc” (1 Corinteni 2: 9).
Poetul și naturalistul au de spus multe lucruri despre natură, dar creștinul este acela care se bucură pe deplin de frumusețea pământului și o apreciază la înalta ei valoare, pentru că el recunoaște în toate lucrarea mâinilor lui Dumnezeu și vede iubirea Lui și în floare, și fruct, şi în copac. Nimeni nu poate înțelege deplin însemnătatea dealurilor şi a văilor, a râului și a mării dacă nu le privește ca pe o expresie a iubirii lui Dumnezeu față de om. – Calea către Hristos, pp. 86–87
Există frumusețe în uimitoarea grandoare a unei văi, în pereții masivi și solemni ai stâncilor unei trecători, este măreție în munții semeți, care parcă ating cerul. Apoi, pomii înalți cu frunze în forme delicate, firele de iarbă, mugurii care se desfac și florile îmbobocite, copacii pădurii și fiecare făptură vie – toate ne îndreaptă mintea către marele și viul Dumnezeu. Fiecare capacitate a ființei noastre dă mărturie despre existența unui Dumnezeu viu și, din cartea deschisă a naturii, putem învăța cele mai valoroase lecții despre Dumnezeul cerului. Într-un astfel de studiu, mintea se dezvoltă, este înnobilată și înălțată și devine însetată să cunoască mai mult despre Dumnezeu și măreția Lui. În inimile noastre se trezesc nu numai simțăminte de reverență și admirație, ci și de iubire, de credință și de totală dependență de Acela care este Dătătorul oricărui lucru bun. Și, când privesc la lucrările Sale minunate și văd dovezile puterii Sale, nu pot să nu mă întreb: „Ce este omul, ca să te gândești la el? Și fiul omului, ca să-l bagi în seamă?” (Psalmii 8:4). El a făcut toate aceste lucruri și a plănuit ca noi să Îl vedem pe Dumnezeu în lucrurile pe care le-a creat. Acestea trebuie să ne facă să Îl păstrăm pe Dumnezeu în mintea noastră și să ne înalțe inimile de la lucrurile senzuale și să ni le prindă în legăturile iubirii și ale recunoștinței față de Creatorul nostru. – Our High Calling, p. 250.
Vineri, 29 mai
Pentru studiu suplimentar:
Principiile fundamentale ale educaţiei creştine, cap. „Profesorii – exemple de integritate creştină”.
