[Joi] Piatra de poticnire

6. Care este mesajul din Romani 9:30-32 și cum putem să luăm acest mesaj scris într-un anumit timp și loc și să-l aplicăm la viaţa noastră? Cum putem evita greșelile comise de unii israeliţi?

Romani 9:30-32
30. Deci ce vom zice? Neamurile, care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea, şi anume, neprihănirea care se capătă prin credinţă;
31. pe când Israel, care umbla după o Lege care să dea neprihănirea, n-a ajuns la Legea aceasta.
32. Pentru ce? Pentru că Israel n-a căutat-o prin credinţă, ci prin fapte. Ei s-au lovit de Piatra de poticnire,

Pavel le explică foarte clar conaţionalilor săi din ce motiv ratau neprihănirea pe care Dumnezeu dorea să le-o dea şi pe care ei înşişi şi-o doreau, dar nu reuşeau s-o obţină.

Este interesant că mulţi oameni dintre neamuri fuseseră primiţi de Dumnezeu, cu toate că ei nu depuseseră niciun efort pentru a obţine această acceptare.
Până să le fie vestită Evanghelia, ei îşi urmăreau interesele şi scopurile proprii. Însă, când au auzit-o, i-au înţeles valoarea şi au primit-o. Dumnezeu i-a declarat neprihăniţi pentru că L-au primit pe Isus Hristos ca Înlocuitor al lor. Schimbul acesta a avut loc prin credinţă.

Problema israeliţilor era că ei se împiedicau de „piatra de poticnire” (vezi Romani 9:33). Unii, nu toţi (vezi Faptele 2:41), au refuzat să accepte că Isus din Nazaret era Mesia cel trimis de Dumnezeu. El nu a corespuns aşteptărilor lor cu privire la Mesia şi de aceea, când a venit, I-au întors spatele.

Înainte de încheierea acestui capitol, Pavel citează încă un text din Vechiul Testament: „Ei s-au lovit de piatra de poticnire, după cum este scris: «Iată că pun în Sion o piatră de poticnire şi o stâncă de cădere, şi cine crede în El nu va fi dat de ruşine»” (Romani 9:33). În pasajul acesta, Pavel subliniază încă o dată importanţa credinţei adevărate în planul de mântuire (vezi şi 1 Petru 2:68). „O stâncă de cădere”? Şi totuşi, „oricine crede în El nu va fi dat de ruşine”? Da, pentru mulţi, Isus este o piatră de poticnire, dar pentru cei care Îl cunosc şi Îl iubesc, El este o stâncă, este „Stânca mântuirii mele” (Psalmii 89:26).

În ce situaţie a fost Isus pentru tine „o piatră de poticnire” şi „o stâncă de cădere”? Din ce motive a fost aşa? Altfel spus, cum ai ajuns în situaţia respectivă? Cum ai ieşit din ea şi ce ai învăţat, aşa încât să nu mai ajungi niciodată în opoziţie cu Isus?