[miercuri, 15 aprilie] Isus şi originea Bibliei
Isus i-a învățat pe cei din vremea Sa că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu în sensul că ceea ce spune ea este echivalent cu ceea ce Dumnezeu afirmă. Ea își are originea în Dumnezeu și, de aceea, este autoritatea supremă în orice aspect al vieții. De-a lungul istoriei, Dumnezeu le-a descoperit oamenilor voia Sa prin intermediul Bibliei.
De exemplu, în Matei 19:4,5 Isus face referire la o afirmație scrisă de Moise. Dar Isus ia acest pasaj și spune: „Oare n-ați citit că Ziditorul… a zis: «De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa…»”? În loc să spună: „Scriptura spune”, Isus a zis: „Ziditorul… a zis”, atribuindu-I Creatorului cuvintele pe care le-a scris autorul cărții Geneza. Aici, Dumnezeu este considerat ca fiind autorul acestei afirmații, chiar dacă Moise a fost cel care a scris-o.
5. Cum a înţeles Domnul Isus personajele şi evenimentele din Biblie?
Matei 12:3,4
”3 Dar Isus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit ce a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau împreună cu el? 4 Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu şi a mâncat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, pe care nu-i era îngăduit să le mănânce nici lui, nici celor ce erau cu el, ci numai preoţilor?”
Matei 24:38
”În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie.”
Marcu 10:6-8
”6 Dar, de la începutul lumii, Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască. 7 De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevastă-sa. 8 Şi cei doi vor fi un singur trup. Aşa că nu mai sunt doi, ci sunt un singur trup.”
Luca 4:25-27
”25 Ba încă, adevărat vă spun că, pe vremea lui Ilie, când a fost încuiat cerul să nu dea ploaie trei ani şi şase luni şi când a venit o foamete mare peste toată ţara, erau multe văduve în Israel, 26 şi totuşi Ilie n-a fost trimis la niciuna din ele, afară de o văduvă din Sarepta Sidonului. 27 Şi mulţi leproşi erau în Israel pe vremea prorocului Elisei, şi totuşi niciunul din ei n-a fost curăţit, afară de Naaman, Sirianul.””
Luca 11:51
”…de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, ucis între altar şi Templu’; da, vă spun, se va cere de la neamul acesta!”
Domnul Isus a considerat toate personajele, locurile și evenimentele din Vechiul Testament ca adevăr istoric. El face referire la Geneza 1 și 2 și, printre personajele istorice, la Abel, prezentat în Geneza 4, la David care a mâncat din pâinile sfinte de la templu și la Elisei. În mod repetat El a vorbit despre suferințele profeților din vechime (Matei 5:12; 13:57; 23:34-36; Marcu 6:4). Într-un mesaj de avertizare, Isus descrie și situația din zilele lui Noe: „Mâncau și beau, se însurau și se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie…” (Matei 24:38,39). Sunt multe indicii care sugerează că Isus S-a referit la această manifestare a puterii lui Dumnezeu ca la un eveniment istoric.
Din moment ce chiar Isus Se raportează la aceste personaje istorice ca la niște personaje reale, ce ne spune acest lucru despre puterea înșelăciunilor lui Satana asupra multor oameni astăzi, chiar și dintre creștini, care le neagă existența? Cum putem evita să cădem în această capcană?