[marţi, 3 martie] Valoarea mijlocirii
4. De ce este important faptul că Daniel spunea: „Noi am făcut rău”, incluzându-se şi pe el în păcatele care aduseseră o aşa nenorocire asupra poporului?
Daniel 9:5-13
”5 Noi am păcătuit, am săvârşit nelegiuire, am fost răi şi îndărătnici, ne-am abătut de la poruncile şi orânduirile Tale. 6 N-am ascultat pe robii Tăi prorocii, care au vorbit în Numele Tău împăraţilor noştri, căpeteniilor noastre, părinţilor noştri şi către tot poporul ţării. 7 Tu, Doamne, eşti drept, iar nouă ni se cuvine astăzi să ni se umple faţa de ruşine, nouă, tuturor oamenilor lui Iuda, locuitorilor Ierusalimului şi întregului Israel, fie ei aproape, fie departe, în toate ţările în care i-ai izgonit din pricina fărădelegilor de care s-au făcut vinovaţi faţă de Tine! 8 Doamne, nouă ni se cuvine să ni se umple faţa de ruşine, da, nouă, împăraţilor noştri, căpeteniilor noastre şi părinţilor noştri, pentru că am păcătuit împotriva Ta! 9 La Domnul, Dumnezeul nostru, însă este îndurarea şi iertarea, căci împotriva Lui ne-am răzvrătit! 10 N-am ascultat glasul Domnului, Dumnezeului nostru, ca să urmăm legile Lui pe care ni le pusese înainte prin robii Săi prorocii, 11 ci tot Israelul a călcat Legea Ta şi s-a abătut astfel ca să n-asculte de glasul Tău. De aceea, ne-au şi lovit blestemele şi jurămintele scrise în Legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, pentru că am păcătuit împotriva lui Dumnezeu. 12 El a împlinit astfel cuvintele pe care le rostise împotriva noastră şi împotriva căpeteniilor noastre care ne-au cârmuit şi a adus peste noi o mare nenorocire, aşa cum niciodată şi nicăieri sub cer nu s-a mai întâmplat o nenorocire ca aceea care a venit acum asupra Ierusalimului. 13 După cum este scris în Legea lui Moise, toată nenorocirea aceasta a venit peste noi, şi noi n-am rugat pe Domnul, Dumnezeul nostru, nu ne-am întors de la nelegiuirile noastre şi n-am luat aminte la adevărul Tău.”
Rugăciunea lui Daniel este doar una dintre rugăciunile de mijlocire pe care le găsim în Biblie. Astfel de rugăciuni ating inima lui Dumnezeu, amânând judecata și aducând eliberare din mâna vrăjmașilor. Când Dumnezeu a fost gata să distrugă întreaga națiune iudaică, mijlocirea lui Moise a oprit mâna Lui (Exodul 32:7-14; Numeri 14:10-25). Chiar când o secetă puternică era gata să distrugă țara, Dumnezeu a răspuns rugăciunii lui Ilie și trimis ploaie ca să învioreze pământul (1 Împărați 18).
Atunci când ne rugăm pentru membrii familiei, prieteni și alți oameni sau alte situații, Dumnezeu ascultă rugăciunile noastre și poate interveni. Uneori va trece mai mult timp până când rugăciunea va primi răspuns, dar putem avea asigurarea că Dumnezeu nu uită niciodată nevoile copiilor Săi (Iacov 5:16).
În acest caz, Daniel a avut rolul de mijlocitor între Dumnezeu și popor. Din studierea Scripturilor, profetul și-a dat seama cât de păcătoși au fost oamenii, pentru că au călcat Legea lui Dumnezeu și nu au vrut să ia aminte la avertizările Lui. Astfel, recunoscând starea lor spirituală disperată, Daniel s-a rugat pentru vindecare și iertare. Dar și profetul s-a identificat cu poporul. În unele privințe, Daniel a ilustrat rolul lui Hristos ca Mijlocitor al nostru (Ioan 17). Totuși există o diferență radicală: Hristos este „fără păcat” (Evrei 4:15) și de aceea nu are nevoie să Își mărturisească păcatele personale sau să aducă jertfe pentru obținerea iertării (Evrei 7:26,27). Dar El Se identifică într-un mod unic cu păcătoșii: „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5:21).
„Dacă ați aduna tot ce este bun, sfânt, nobil și demn de primit la un om și apoi le-ați prezenta îngerilor lui Dumnezeu aceste lucruri ca fiind o contribuție la mântuirea lui sau un merit, propunerea ar fi respinsă ca o înaltă trădare.” – Ellen G. White, Credința și faptele, p. 24
Ce ne învaţă acest citat despre nevoia noastră de un Mijlocitor?
