[joi, 30 ianuarie] Smerit şi recunoscător
6. Ce a declarat împăratul în pocăinţa sa? Dat fiind contextul, ce lucru important a vrut să transmită?
Daniel 4:35
”Toţi locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pământului şi nimeni nu poate să stea împotriva mâinii Lui, nici să-I zică: ‘Ce faci?”
Cum putem știi că, întradevăr, Nebucadnețar L-a recunoscut pe Dumnezeul cel adevărat? Găsim o dovadă evidentă în faptul că el este autorul scrisorii incluse de Daniel în capitolul 4. Mare parte a acestui capitol pare să fie o transcriere a unei scrisori pe care împăratul a trimis-o în marea lui împărăție. În această scrisoare, împăratul a povestit despre mândria și nebunia lui și a recunoscut smerit intervenția lui Dumnezeu în viața sa. Monarhii din vechime rareori scriau ceva în defavoarea lor. Practic, toate documentele vechi regale pe care le cunoaștem îi aduc slavă împăratului. De aceea, un astfel de document, în care împăratul și-a recunoscut mândria și purtarea animalică, arată o adevărată convertire. Mai mult, prin faptul că a scris o scrisoare în care și-a povestit experiența și a recunoscut smerit suveranitatea lui Dumnezeu, împăratul a avut atitudinea unui misionar. El nu a mai putut să țină doar pentru el ce experimentase și învățase de la adevăratul Dumnezeu. Ce am văzut aici, în rugăciunea împăratului și lauda pe care I-o aduce lui Dumnezeu (Daniel 4:34-37), descoperă realitatea experienței lui.
Acum împăratul avea un set de valori diferit și putea să recunoască limitele puterii umane. Într-o rugăciune profundă de recunoștință, el a înălțat puterea Dumnezeului lui Daniel și a recunoscut că „toți locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui” (Daniel 4:35). Cu alte cuvinte, oamenii nu au nimic în ei cu care să se mândrească. Această ultimă privire asupra vieții lui Nebucadnețar pe care o găsim în cartea Daniel ne prezintă un împărat smerit și recunoscător, care Îl laudă pe Dumnezeu și ne dă un avertisment clar cu privire la mândrie.
Desigur, Dumnezeu continuă să schimbe vieți și astăzi. Indiferent cât de mândri sau păcătoși sunt oamenii, la El există har și putere de a-i transforma pe păcătoșii răzvrătiți în copii ai Dumnezeului cerului.
Citește Filipeni 2:1-11. Ce anume ar trebui să elimine total mândria din viaţa noastră?
Filipeni 2:1-11
”Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire şi vreo îndurare, 2 faceţi-mi bucuria deplină şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând. 3 Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă, ci, în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. 4 Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora. 5 Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus: 6 El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, 7 ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. 8 La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. 9 De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; 10 pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ 11 şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.”
