[marţi, 19 noiembrie] Structura legământului
Cercetătorii Bibliei recunosc faptul că există o structură tipică a legămintelor biblice; acest lucru a fost observat și în legămintele făcute în Antichitate de hitiți. Dumnezeu i-a vorbit poporului Său într-un mod pe care acesta putea să îl înțeleagă.
Legămintele obișnuite în Israelul din vechime aveau următoarele părți: preambul (cine este Dumnezeu), prolog istoric (definirea relației trecute), prevederi sau legi, binecuvântări și blesteme, martori și prevedere specială sau un semn al legământului. De aceea Dumnezeu a folosit un tipar asemănător în legămintele făcute cu poporul Său de la acea vreme. El a folosit ceva ce le era cunoscut.
De exemplu, întreaga carte Deuteronomul este scrisă sub formă de legământ, deoarece Moise invită poporul să intre într-o relație nouă de legământ cu Dumnezeu. Legământul este exprimat astfel: (1) preambul (Deuteronomul 1:15); (2) prolog istoric (1:6 – 4:43); (3) prevederi sau legi (4:44 – 26:19); (4) binecuvântări și blesteme (27–30); (5) martori (30:19) și, în final, (6) prevedere specială (31:9-13).
3. Citește Iosua 24. Cum putem vedea tiparul legământului și aici?
Iosua 24
”Iosua a adunat toate seminţiile lui Israel la Sihem şi a chemat pe bătrânii lui Israel, pe căpeteniile lui, pe judecătorii lui şi pe căpeteniile oastei. Ei s-au înfăţişat înaintea lui Dumnezeu. 2 Iosua a zis întregului popor: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Părinţii voştri, Terah, tatăl lui Avraam şi tatăl lui Nahor, locuiau în vechime de cealaltă parte a Râului (Eufrat) şi slujeau altor dumnezei. 3 Eu am luat pe tatăl vostru Avraam din cealaltă parte a Râului şi l-am purtat prin toată ţara Canaanului; i-am înmulţit sămânţa şi i-am dat pe Isaac. 4 Lui Isaac i-am dat pe Iacov şi pe Esau: lui Esau i-am dat în stăpânire muntele Seir, iar Iacov şi fiii lui s-au pogorât în Egipt. 5 Am trimis pe Moise şi pe Aaron şi am lovit Egiptul cu minunile pe care le-am făcut în mijlocul lui; apoi v-am scos afară din el. 6 Am scos pe părinţii voştri din Egipt şi aţi ajuns la mare. Egiptenii au urmărit pe părinţii voştri până la Marea Roşie, cu care şi călăreţi. 7 Părinţii voştri au strigat către Domnul. Şi Domnul a pus întuneric între voi şi egipteni, a adus marea înapoi peste ei şi i-a acoperit. Aţi văzut cu ochii voştri ce am făcut egiptenilor. Şi aţi rămas multă vreme în pustie. 8 V-am adus în ţara amoriţilor, care locuiau dincolo de Iordan, şi ei au luptat împotriva voastră. I-am dat în mâinile voastre; aţi pus stăpânire pe ţara lor şi i-am nimicit dinaintea voastră. 9 Balac, fiul lui Ţipor, împăratul Moabului, s-a sculat şi a pornit la luptă împotriva lui Israel. A chemat pe Balaam, fiul lui Beor, ca să vă blesteme. 10 Dar n-am vrut să ascult pe Balaam: el v-a binecuvântat şi v-am izbăvit din mâna lui Balac. 11 Aţi trecut Iordanul şi aţi ajuns la Ierihon. Locuitorii Ierihonului au luptat împotriva voastră: amoriţii, fereziţii, canaaniţii, hetiţii, ghirgasiţii, heviţii şi iebusiţii. I-am dat în mâinile voastre, 12 am trimis înaintea voastră viespe bondărească şi i-a izgonit dinaintea voastră, ca pe cei doi împăraţi ai amoriţilor: nu cu sabia, nici cu arcul tău. 13 V-am dat o ţară pe care n-o munciserăţi, cetăţi pe care nu le zidiserăţi, dar pe care le locuiţi, vii şi măslini pe care nu-i sădiserăţi, dar care vă slujesc ca hrană.’ 14 Acum, temeţi-vă de Domnul şi slujiţi-I cu scumpătate şi credincioşie. Depărtaţi dumnezeii cărora le-au slujit părinţii voştri dincolo de Râu şi în Egipt şi slujiţi Domnului. 15 Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinţii voştri dincolo de Râu, sau dumnezeilor amoriţilor, în a căror ţară locuiţi. Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului”. 16 Poporul a răspuns şi a zis: „Departe de noi gândul să părăsim pe Domnul şi să slujim altor dumnezei. 17 Căci Domnul este Dumnezeul nostru. El ne-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei, pe noi şi pe părinţii noştri; El a făcut înaintea ochilor noştri acele minuni mari şi ne-a păzit în tot timpul drumului pe care l-am urmat şi în mijlocul tuturor popoarelor pe la care am trecut. 18 El a izgonit dinaintea noastră pe toate popoarele şi pe amoriţii care locuiau ţara aceasta. Şi noi vom sluji Domnului, căci El este Dumnezeul nostru.” 19 Iosua a zis poporului: „Voi nu veţi putea să slujiţi Domnului, căci este un Dumnezeu sfânt, un Dumnezeu gelos; El nu vă va ierta fărădelegile şi păcatele. 20 Când veţi părăsi pe Domnul şi veţi sluji unor dumnezei străini, El Se va întoarce şi vă va face rău, şi vă va nimici, după ce v-a făcut bine”. 21 Poporul a zis lui Iosua: „Nu! Căci vom sluji Domnului”. 22 Iosua a zis poporului: „Voi sunteţi martori împotriva voastră înşivă că aţi ales pe Domnul, ca să-I slujiţi.”
Ei au răspuns: „Suntem martori!” 23 „Scoateţi dar dumnezeii străini care sunt în mijlocul vostru şi întoarceţi-vă inima spre Domnul, Dumnezeul lui Israel.” 24 Şi poporul a zis lui Iosua: „Noi vom sluji Domnului, Dumnezeului nostru şi vom asculta glasul Lui”. 25 Iosua a făcut în ziua aceea un legământ cu poporul şi i-a dat legi şi porunci la Sihem. 26 Iosua a scris aceste lucruri în cartea Legii lui Dumnezeu. A luat o piatră mare şi a ridicat-o acolo sub stejarul care era în locul închinat Domnului. 27 Şi Iosua a zis întregului popor: „Iată, piatra aceasta va fi martoră împotriva noastră, căci a auzit toate cuvintele pe care ni le-a spus Domnul; ea va fi martoră împotriva voastră, ca să nu fiţi necredincioşi Dumnezeului vostru”. 28 Apoi Iosua a dat drumul poporului şi s-a dus fiecare în moştenirea lui. 29 După aceste lucruri, Iosua, fiul lui Nun, robul Domnului, a murit în vârstă de o sută zece ani. 30 L-au înmormântat în ţinutul care-i căzuse la împărţeală, la Timnat-Serah, în muntele lui Efraim, la miazănoapte de muntele Gaaş. 31 Israel a slujit Domnului în tot timpul vieţii lui Iosua şi în tot timpul vieţii bătrânilor care au trăit după Iosua şi care cunoşteau tot ce făcuse Domnul pentru Israel. 32 Oasele lui Iosif, pe care le aduseseră copiii lui Israel din Egipt, au fost îngropate la Sihem, în partea ţarinei pe care o cumpărase Iacov de la fiii lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu o sută de chesita şi care a ajuns moştenirea fiilor lui Iosif. 33 Eleazar, fiul lui Aaron, a murit şi a fost îngropat la Ghibeat-Fineas, care fusese dat fiului său Fineas, în muntele lui Efraim.”
Același lucru se aplică și la reînnoirea legământului în timpul lui Iosua.
În preambul, Dumnezeu Se prezintă ca „Domnul, Dumnezeul lui Israel” (Iosua 24:2). Apoi urmează un prolog istoric în care Iosua le reamintește copiilor lui Israel ce a făcut Dumnezeu pentru ei în trecut (vers. 2-13). După această istorie, sunt enumerate prevederile sau legile (vers. 14,15,23), sunt menționate blestemele (vers. 19,20), sunt identificați martorii (vers. 22,27) și este menționată o prevedere specială (vers. 25,26). Și aici a fost folosită forma de bază a legământului ca mijloc de comunicare cu israeliții și pentru a le arăta nu doar cum i-a călăuzit Dumnezeu în trecut, ci și ce se cerea de la ei, care era partea lor în legământ.
Citește Iosua 24:15. Ce principiu de aici putem aplica și noi astăzi, personal?
