[luni, 18 noiembrie] Legămintele în istorie
După potop, Dumnezeu a dorit să aibă din nou o relație cu Noe și urmașii săi și, în centrul acestei relații, se afla ideea de legământ. Biblia identifică șapte legăminte majore pe care Dumnezeu le-a făcut cu poporul:
Primul legământ – Adam (Geneza 1–3)
Al doilea legământ – Noe (Geneza 6–9)
Al treilea legământ – Avraam (Geneza 12:13)
Al patrulea legământ – Moise și poporul Israel (cunoscut și ca Legământul de la Sinai sau Legământul mozaic; Exodul 19–24)
Al cincilea legământ – Fineas (Numeri 25:10-13)
Al șaselea legământ – David (2 Samuel 7:5-16)
Al șaptelea legământ – Noul legământ (Ieremia 31:31-34)
2. Citește următoarele versete. La ce se referă „legământul cel veșnic”?
Geneza 9:16
”Curcubeul va fi în nor, şi Eu Mă voi uita la el, ca să-Mi aduc aminte de legământul cel veşnic dintre Dumnezeu şi toate vieţuitoarele de orice trup de pe pământ.”
Geneza 17:7
”Voi pune legământul Meu între Mine şi tine şi sămânţa ta după tine din neam în neam; acesta va fi un legământ veşnic, în puterea căruia Eu voi fi Dumnezeul tău şi al seminţei tale după tine.”
Isaia 55:3
”Luaţi aminte şi veniţi la Mine, ascultaţi, şi sufletul vostru va trăi, căci Eu voi încheia cu voi un legământ veşnic, ca să întăresc îndurările Mele faţă de David.”
Evrei 13:20
”Dumnezeul păcii, care, prin sângele legământului celui veşnic, a sculat din morţi pe Domnul nostru Isus, marele Păstor al oilor,”
Expresia „legământul veșnic” apare în Biblie de șaisprezece ori. Dintre aceste mențiuni, treisprezece se aplică specific legămintelor cu Avraam, cu poporul Israel la Sinai și cu David. Fiecare dintre acestea, deși unic, se numea „legământul cel veșnic”. După cum Evanghelia veșnică este anunțată pentru prima dată în Geneza 3:15 și apoi este descoperită progresiv în Biblie, la fel se întâmplă și cu legământul veșnic. Fiecare legământ consecutiv trebuia să lămurească și să aprofundeze înțelegerea legământului veșnic de dragoste care este arătat pe deplin în planul mântuirii. Legământul menționat în Noul Testament și cel despre care vorbește Vechiul Testament conțin aceleași componente.
1. Sfințire: „Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor” (Ieremia 31:33; compară cu Evrei 8:10).
2. Împăcare: „Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu” (Ieremia 31:33; Evrei 8:10).
3. Misiune: „Niciunul nu va mai învăța pe aproapele sau pe fratele său zicând: «Cunoaște pe Domnul!», ci toți Mă vor cunoaște, de la cel mai mic până la cel mai mare” (Ieremia 31:34; Evrei 8:11).
4. Îndreptățire: „Le voi ierta nelegiuirea și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor” (Ieremia 31:34; Evrei 8:12).
