[marți, 22 octombrie]

 

 

În cele mai multe ocazii în care a deschis subiectul închinării, Isus a inclus și problema banilor. Nu a vorbit despre muzică, despre stil, despre durata serviciului divin. A vorbit despre bani. Tocmai despre acest aspect. Scriptura este limpede cu privire la daruri și zecimi. Zecimea (a zecea parte din venituri) trebuie înapoiată vistieriei (bisericii) pentru lucrarea Împărăției lui Dumnezeu în lume. Darurile (ceea ce este peste zecime) sunt oferite pentru susținerea bisericii locale și a misiunii acesteia în vecinătate.

 

În timp ce Scriptura arată clar ce să facem și cât să dăm, Isus a personalizat aceste aspecte. El le-a transformat într-o problemă sentimentală. Isus a susținut că poți afla mult despre inima cuiva din darul pe care îl oferă. Dăruirea cu voioșie și laudă constituie închinare. Dăruirea care îți schimbă chiar stilul de viață vorbește despre împărăția pentru care riști. Îți amintești de văduva care a dăruit cu îmbelșugare din sărăcia ei? Isus nu a comentat asupra numărului de monede pe care le-a dăruit. El a măsurat inima ei, a apreciat generozitatea ei și i-a mustrat pe cei mari, care își etalau mândri avuția în vasul pentru daruri.

 

Dumnezeu privește la inima celui ce dăruiește. O fată își strânge toți banii de buzunar pentru a pleca într-o călătorie misionară. Un tată conduce o mașină mai veche, pentru a putea asigura alte lucruri în biserică. O familie hotărăște să renunțe la o vacanță pentru a susține în școală un băiat de la biserică. Un student își vinde chitara, ca să poată cumpăra Biblii pentru o biserică din altă parte a lumii. Fie prin cântecele înălțate, fie prin rugăciunile rostite, oamenii vorbesc despre cât înseamnă Dumnezeu pentru ei. Modul de închinare vorbește.

 

Din punctul tău de vedere, care sunt sau ar trebui să fie principalele elemente/componente ale unei închinări autentice?