[miercuri, 16 octombrie] Alegerea făcută de Dumnezeu
Se vorbește foarte mult despre modul în care Dumnezeu ne alege pentru o lucrare. Mulți au păreri diferite despre ce înseamnă această alegere. Ce ne spune Biblia despre chemarea noastră?
5. Ce ne cheamă Dumnezeu să facem? Pentru ce ne-a ales El?
Romani 8:28,29
”28 De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său. 29 Căci, pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi.”
Acest pasaj ne spune foarte clar că Dumnezeu i-a hotărât dinainte pe oameni să fie după chipul și asemănarea Fiului Său. Nu ne spune că Dumnezeu ne-a predestinat să fim mântuiți sau condamnați și că noi nu am avea dreptul de a alege. Cu alte cuvinte, această alegere este în vederea transformării noastre. Noi trebuie să fim schimbați ca să reflectăm chipul Fiului lui Dumnezeu. Această transformare ne este făgăduită în versetul următor (30), unde Pavel afirmă că, pe cei pe care îi cheamă, Dumnezeu îi face și neprihăniți și îi proslăvește (sfințește). Noi nu suntem lăsați să ne transformăm singuri, ci Dumnezeu făgăduiește să facă această transformare prin puterea Sa.
6. Ce alegere sau chemare din partea lui Dumnezeu este descrisă în Romani 9?
Romani 9
”Spun adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfânt, îmi este martor 2 că simt o mare întristare şi am o durere necurmată în inimă. 3 Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti. 4 Ei sunt israeliţi, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele, 5 patriarhii, şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin! 6 Dar aceasta nu înseamnă că a rămas fără putere Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu toţi cei ce se coboară din Israel sunt Israel 7 şi, măcar că sunt sămânţa lui Avraam, nu toţi sunt copiii lui Avraam, ci este scris: „În Isaac vei avea o sămânţă, care-ţi va purta numele”. 8 Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu, ci copiii făgăduinţei sunt socotiţi ca sămânţă. 9 Căci cuvântul acesta este o făgăduinţă: „Pe vremea aceasta Mă voi întoarce, şi Sara va avea un fiu”. 10 Ba mai mult; tot aşa a fost cu Rebeca. Ea a zămislit doi gemeni numai de la părintele nostru Isaac. 11 Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă şi nu făcuseră nici bine, nici rău – ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă –, 12 s-a zis Rebecăi: „Cel mai mare va fi rob celui mai mic”, 13 după cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât”. 14 Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu? Nicidecum! 15 Căci El a zis lui Moise: „Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur”. 16 Aşadar nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu, care are milă. 17 Fiindcă Scriptura zice lui Faraon: „Te-am ridicat înadins, ca să-Mi arăt în tine puterea Mea şi pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul”. 18 Astfel, El are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea. 19 Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai bagă vină? Căci cine poate sta împotriva voiei Lui?” 20 Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut aşa?” 21 Nu este olarul stăpân pe lutul lui ca, din aceeaşi frământătură de lut, să facă un vas pentru o întrebuinţare de cinste şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară? 22 Şi ce putem spune dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mânia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase ale mâniei, făcute pentru pieire, 23 şi să-Şi arate bogăţia slavei Lui faţă de nişte vase ale îndurării, pe care le-a pregătit mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)? 24 Astfel, El ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci şi dintre neamuri, 25 după cum zice în Osea: „Voi numi popor al Meu pe cel ce nu era poporul Meu şi preaiubită pe cea care nu era preaiubită. 26 Şi acolo unde li se zicea: ‘Voi nu sunteţi poporul Meu’, vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui viu.” 27 Isaia, de altă parte, strigă cu privire la Israel: „Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămăşiţa va fi mântuită. 28 Căci Domnul va împlini pe deplin şi repede, pe pământ, cuvântul Lui.” 29 Şi, cum zisese Isaia mai înainte: „Dacă nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o sămânţă, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora”. 30 Deci ce vom zice? Neamurile, care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea, şi anume neprihănirea care se capătă prin credinţă; 31 pe când Israel, care umbla după o Lege, care să dea neprihănirea, n-a ajuns la Legea aceasta. 32 Pentru ce? Pentru că Israel n-a căutat-o prin credinţă, ci prin fapte. Ei s-au lovit de piatra de poticnire, 33 după cum este scris: „Iată că pun în Sion o Piatră de poticnire şi o Stâncă de cădere, şi cine crede în El nu va fi dat de ruşine”.”
Aici Pavel vorbește despre alegerea lui Dumnezeu pentru o lucrare specifică. Israeliții au fost aleși să ducă Vestea Bună despre Dumnezeu întregii lumi. Fraza „pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât” (Romani 9:13) este adesea înțeleasă greșit, că Dumnezeu l-ar fi iubit doar pe unul dintre cei doi frați. Totuși aici Pavel spune că Iacov a fost ales, iar Esau nu. Pentru ce a fost ales Iacov? Să fie tatăl națiunii Israel. Vedem că există două feluri de alegere din partea lui Dumnezeu. În primul rând, Dumnezeu ne alege pe fiecare dintre noi pentru mântuire și dorește să fim transformați după chipul lui Isus. În al doilea rând, El alege anumiți oameni pentru misiuni anumite.
Ce sentimente ai știind că ai fost ales mai dinainte pentru mântuire?
Urmărește devoționalul video, Biblia audio, precum și alte resurse creștine, pe youtube.com/resurse