Ediția instructori (st. 3)

PRIVIRE GENERALĂ

Versete-cheie: Ezra 7:10,27; Romani 8:28.

Pasaje biblice în studiu: Ezra 7; Daniel 8:14; 9:24-27.

Dumnezeu i-a chemat pe Ezra și pe Neemia la o lucrare specifică: reconstruirea zidurilor și a porților Ierusalimului. Dar mai important, El i-a chemat pe amândoi la „refacerea” rămășiței din poporul Său ca să își poată îndeplini din nou scopul, misiunea în această lume. Ezra a răspuns chemării lui Dumnezeu de a fi învățător al Cuvântului Său. Împreună cu un grup de exilaţi, el a pornit spre Ierusalim pentru a învăța poporul despre Dumnezeu. El a pregătit poporul pentru lucrarea de restaurare a Ierusalimului. Întotdeauna înviorarea spirituală vine înaintea reformei; acțiunile hotărâte sunt vlăstarii naturali ai acestei reînviorări. Astfel, Ezra s-a dedicat lucrării de a-i învăţa pe oameni despre Dumnezeu şi de a le inspira o relație mai apropiată cu El.
Neemia a fost un alt bărbat de acțiune pentru care Dumnezeu a avut în vedere o lucrare precisă: reconstruirea zidurilor şi a porţilor Ierusalimului; el a ajutat poporul să se încreadă în protecția lui Dumnezeu și a adus reformă în viața civilă a poporului (câteva dintre prioritățile lui Neemia au fost dreptatea și grija față de cei obidiți). El este o demonstrație vie a unei vieți trăite zi de zi pentru Dumnezeu.
Această lecție confirmă porunca dată de Artaxerxes (Ezra 7) ca punct de pornire pentru profeția despre două mii trei sute de ani din Daniel 9:24-27 şi arată că, în anumite situaţii, Dumnezeu este Cel care alege (Romani 8 și 9).

COMENTARIU

O perioadă profetică

Dumnezeu l-a chemat pe Ezra la începutul perioadei profetice de şaptezeci de săptămâni, prezentate în Daniel 9:24-27. Punctul de început al acestei perioade istorice corespunde cu porunca lui Artaxerxes de a se reconstrui cetatea Ierusalim, dată în anul 457 î.Hr. Studiul din această săptămână explică în detaliu semnificația acelei perioade profetice și arată cum corespunde ea profeției despre cei două mii trei sute de ani. Dumnezeu a demonstrat în mod special prin profeții că El este la cârma evenimentelor și că El veghează asupra lumii. Mai mult, El numește un profet sau un conducător peste poporul Său la începutul fiecărei perioade profetice sau al fiecărei crize din Israel și pe cineva la sfârșitul fiecărei perioade. De exemplu, Moise a fost chemat în timpul ieșirii din Egipt, iar Iosua, la sfârșitul călătoriei lui Israel prin pustie, chiar când poporul lui Dumnezeu a intrat în Țara Făgăduinţei. Următoarele exemple ne vor demonstra că profeții au fost chemați în momente-cheie în istoria mântuirii, corespunzând începutului sau sfârșitului unei perioade profetice:

• Noe – chemat să Îi slujească lui Dumnezeu înainte de potop.
• Avraam – chemat să fie tatăl poporului lui Dumnezeu.
• Moise – chemat să conducă poporul lui Dumnezeu din Egipt până la granițele ţării promise.
• Iosua – a dus poporul lui Dumnezeu în Țara Făgăduinţei.
• Samuel – a fost judecător la începutul perioadei monarhice.
• Osea și Amos – au profetizat înainte de căderea Regatului Israel și a Samariei în 722 î.Hr.
• Ezechiel și Daniel – și-au început lucrarea profetică în timpul robiei babiloniene.
• Hagai și Zaharia – au slujit după întoarcerea din robie.
• Ezra și Neemia – au început să Îi slujească lui Dumnezeu la începutul perioadei profetice de două mii trei sute seri și dimineți (457 î.Hr.).
• Ioan Botezătorul – i-a chemat pe israeliţi la pocăință înainte de începerea lucrării Domnului Isus.
• Ștefan – a dat mărturie neamurilor (moment în care s-a încheiat perioada profetică de şaptezeci de săptămâni, în 34 d.Hr.).
• Ellen G. White – a fost chemată la lucrarea de profet la sfârșitul perioadei de două mii trei sute de seri și dimineți (1844).

Din cronologia de mai sus putem vedea un model al planului de lucru al lui Dumnezeu. În planul Său de răscumpărare sunt stabilite anumite „borne” profetice. Ori de câte ori este o criză spirituală, Dumnezeu Își trimite prorocii care îndeplinesc lucrarea Lui, chemând poporul înapoi la Dumnezeu și la ascultare de Cuvântul Său.

Momentul potrivit la nivel personal

Alegerea poate fi și o chemare de a îndeplini o misiune anume, cum a fost cazul cu Ezra şi Neemia (și cu mulți alți slujitori ai lui Dumnezeu; vezi Exodul 3:19-21, Isaia 6:7,8 și Ieremia 1:5-9). Şi noi suntem chemați să reflectăm caracterul lui Isus și să facem o lucrare specifică pentru Dumnezeu. Poate fi un loc de muncă pe care îl ocupăm pentru El, o acțiune pe care El ne inspiră să o facem, cum ar fi ajutorul acordat cuiva, sau o carieră care este pentru toată viața.
Fiecare dintre conducătorii menționați mai sus a fost ales în mod special de Dumnezeu pentru „o vreme ca aceasta” (Estera 4:14). Ei au chemat la acțiune, la pocăință și la devotament total față de Dumnezeu. Ezra și Neemia au avut rolul lor – au fost conducători ai poporului lui Dumnezeu la începutul celei mai lungi perioade profetice. Ei au îndemnat poporul să trăiască pentru Dumnezeu și să își demonstreze angajamentul prin credință și fapte. Deşi poporul întors din Babilon s-a confruntat cu multe probleme în viaţa de după robie, din fericire, idolatria nu a fost una dintre acestea.
Totuși vechiul pluralism religios a avut o influență dăunătoare. Deși comunitatea iudaică nu se mai închina la idoli, vechea idolatrie a făcut necesar ca Ezra și Neemia să învețe poporul din nou ce însemnau închinarea la Dumnezeul cerului și o viață trăită pentru El. Abordarea aparent dură a situațiilor (cum ar fi căsătoriile mixte – vezi ultimele capitole din Ezra și Neemia) nu ar trebui să ne surprindă, deoarece ambii lideri își doreau să învețe poporul ce înseamnă să trăiești o viață sfântă și o schimbare radicală a stilului de viață păcătos. Astfel, Ezra și Neemia au chemat poporul la o consacrare totală față de Iehova, o reformă totală și slujire din toată inima.

Chemarea la restaurare: o colaborare

Neemia a ajuns la Ierusalim (445/444 î.Hr.) cam la treisprezece ani după grupul lui Ezra. Dar misiunea lui Neemia, de reconstruire a Ierusalimului, nu ar fi avut succes fără lucrarea lui Ezra. Principala preocupare a lui Ezra a fost să învețe poporul despre Dumnezeu. Cu alte cuvinte, Dumnezeu îl folosea pe Ezra la „zidirea” spirituală a poporului astfel încât să poată zidi fizic cetatea la sosirea lui Neemia. Dumnezeu susţinea această lucrare, pregătind atât inimile poporului, cât și pe cei doi conducători. La final, Dumnezeu dorea să restaureze nu doar Ierusalimul, ci şi poporul care Îi aparținea. De aceea, prima datorie a lui Ezra și Neemia a fost să aducă poporul înapoi la Dumnezeu. Ei au inspirat poporul nu doar să lucreze la ridicarea zidurilor care ajunseseră ruine, ci, mai important, să-și descopere zelul pentru Dumnezeu. Ezra și Neemia au dat dovadă ei înşişi de acel zel în viața lor, prin rugăciune şi post, căutându-L pe Dumnezeu și lucrând în conformitate cu Cuvântul Său.
Atât Ezra, cât și Neemia au fost aleși pentru o lucrare anume în momente importante ale istoriei. Ei au fost chemați să fie lideri, fiecare în felul său, pe baza talentelor lor. Ezra era preot și cărturar și îşi exercita influenţa şi autoritatea prin faptul că îi învăţa pe oameni din Cuvântul lui Dumnezeu, Tora. Neemia era paharnicul împăratului și avea mari abilități de conducător pentru a motiva și a strânge poporul în vederea lucrării care trebuia făcută. Ezra a fost învățător, Neemia a fost un om de acţiune. Amândoi au fost conducători, dar în mod diferit. În același timp, stilul de conducere al amândurora a fost important pentru misiunea care trebuia îndeplinită. Ei s-au completat unul pe celălalt și au cooperat pentru lucrarea care trebuia să fie făcută. Dumnezeu le-a folosit personalitățile și pasiunile diferite pentru a realiza o schimbare în popor.
Şi noi suntem responsabili pentru ceea ce facem din lucrarea sau poziția pe care ne-o dă Dumnezeu. De noi depinde dacă ne îndeplinim acea lucrare excelent sau doar mediocru. Dumnezeu ne va ajuta la fiecare pas; totuși El nu va face în locul nostru lucrarea încredințată nouă. Putem avea toate talentele din lume, dar, dacă nu le folosim pentru Dumnezeu, sunt zadarnice. Noi trebuie să hotărâm să dăm totul pentru El, în ciuda împotrivirii. Ezra și Neemia ar fi putut renunța, dar nu au făcut-o. Ei au perseverat, deoarece ochii lor erau ațintiți spre Dumnezeu. Importanța chemării lor era mai presus de teama de consecințe dacă alegeau să stea de partea Domnului. Ei erau siguri că misiunea lor merita totul.

Chemarea pe care o face Dumnezeu

Dumnezeu a „chemat” poporul Său, națiunea lui Israel, să fie lumina lumii. Pavel vorbește în Romani 9–11 despre această chemare din perspectiva faptului că mai-marii lui Israel nu L-au  primit pe Isus Hristos ca Mesia și Mântuitor. Totuși chemarea lui Dumnezeu nu s-a schimbat, ci a suferit unele modificări, deoarece valorile și darul mântuirii oferit de Dumnezeu trebuiau să le fie descoperite și neamurilor. Dumnezeu a chemat anumite persoane pentru o lucrare anume. Dumnezeu dorea ca iudeii și cei dintre neamuri să fie salvați și, împreună, să poată fi lumina lumii și o binecuvântare.
În Biblie, alegerea, sau „hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu”, are trei sensuri de bază:
1. Dumnezeu a hotărât o singură cale de mântuire, și anume, prin Isus Hristos (Ioan 14:6; Faptele 4:12). Noi suntem aleși în Hristos pentru viața veșnică dacă Îl recunoaştem pe El ca Mântuitor personal (Romani 8:29; Efeseni 1:3-8). El dorește ca toți să fie mântuiți (1 Timotei 2:3,4).
2. Dumnezeu a hotărât mai dinainte, a ales, anumite persoane (indivizi sau o comunitate de credincioși) pentru o lucrare specifică, pentru o misiune specială (El a rânduit rămășița credincioasă să proclame Evanghelia veșnică). Însă planul Său de mântuire îi cuprinde pe toţi oamenii (Isaia 49:6).
3. Dumnezeu ne-a descoperit că punctul culminat al istoriei omenirii va fi când El va reveni ca Judecător și va da răsplata fiecăruia (Daniel 2). Rezultatul final va fi biruința Sa deplină. Obiectivul alegerii lui Dumnezeu nu este ca doar câțiva să fie salvați, ci cât mai mulți oameni, din toate popoarele, să fie mântuiţi (Apocalipsa 21:3).

APLICAȚIA

Următoarele întrebări fac referire la perioadele profetice de timp:
1. Examinați din nou lista cu profeți menționată mai înainte. Concentrați-vă doar asupra câtorva dintre ei. Discutați despre modul în care fiecare și-a primit chemarea. Cum a știut acel profet că era chemat?
2. De ce o putem include și pe Ellen G. White în această listă? Cum a folosit-o Dumnezeu pentru a fi un lider spiritual în poporul Său?
3. Cum au reacționat oamenii faţă de conducătorii chemați de Dumnezeu de-a lungul istoriei? De ce este atât de complicat să fie acceptaţi ei şi modul lor de a conduce, cerinţele şi îndemnurile lor?
4. Ce face ca misiunea conducătorilor chemați de Dumnezeu să fie și mai dificilă?

Meditație personală:
1. Cum poți recunoaște voia lui Dumnezeu în viața ta?
2. Ce te pasionează? Cum te cheamă Dumnezeu să îți folosești dorințele și darurile pentru El?
3. Cum poți colabora în biserică cu alte persoane înzestrate pe care Dumnezeu le-a chemat să slujească, dar care sunt cu totul diferite de tine? Cum se pot transforma aceste diferențe în „puncte tari”?
4. Cum poți fi sigur că faci lucrul pe care te-a chemat Dumnezeu să îl faci?
 
Urmărește devoționalul video, Biblia audio, precum și alte resurse creștine, pe youtube.com/resurse