[vineri, 6 septembrie] Un gând de încheiere

 

 

„În jurul nostru sunt săraci, suflete încercate, care au nevoie de cuvinte de simpatie, dar și de fapte de ajutorare. Sunt văduve care au nevoie să fie înțelese și ajutate. Există orfani pe care Domnul Hristos le-a poruncit urmașilor Săi să-i trateze ca pe o moștenire încredințată lor de Dumnezeu. Prea adesea, aceștia sunt trecuți cu vederea și lăsați în părăsire. Ei pot fi zdrențăroși, grosolani și respingători din toate punctele de vedere, totuși ei sunt proprietatea lui Dumnezeu. Ei au fost cumpărați cu un preț și sunt tot atât de valoroși înaintea Sa ca fiecare dintre noi. Ei sunt membri ai marii familii a lui Dumnezeu, iar creștinii, ca slujitori ai Săi, sunt răspunzători pentru ei.” – Ellen G. White, Parabolele Domnului Hristos, pp. 386–387

 

 

Rezumat:

Dragostea lui Dumnezeu, arătată în planul de mântuire și trăită în viața și jertfa Domnului Isus, ne oferă iertare, viață și speranță. Ca beneficiari ai harului, trebuie să împărtășim acest lucru cu ceilalți, nu pentru a ne câștiga mântuirea, ci pentru că am fost creați și re-creați ca martori ai dragostei divine. Astfel, Evanghelia transformă relațiile și ne îndeamnă să slujim, în special celor în nevoie.

 

 

Studiu suplimentar:

• Ellen G. White, ”Hristos, Lumina lumii”, capitolul „Dumnezeu cu noi”;
• Ellen G. White, ”Divina vindecare”, capitolul „Mântuit pentru a sluji”