[Mi] Prin cuvinte și exemplu

Şi gloata cea mare Îl asculta cu plăcere. (Marcu 12:37)

Domnul Hristos nu a considerat nicio ființă omenească lipsită de valoare sau fără nădejde, ci căuta să aplice remediul salvator pentru fiecare suflet care avea nevoie de ajutor. Oriunde Se afla, El avea o lecție de prezentat, care era cea potrivită pentru momentul și împrejurarea respectivă. El căuta să inspire speranță celor mai decăzuți și nepromițători, punându-le în față ideea că pot deveni fără pată sau zbârcitură și pot avea un caracter asemenea Lui. Ei pot deveni copii ai lui Dumnezeu și pot fi lumina lumii, chiar dacă trăiesc printre oameni răi. Acesta a fost motivul pentru care atât de mulți oameni Îl ascultau cu bucurie. Încă din copilărie, El a lucrat pentru alții, făcând ca lumina Sa să strălucească în întunericul moral al lumii. Purtând și poveri în viața de familie și lucrând în locuri publice, El a arătat tuturor cum este caracterul lui Dumnezeu. El încuraja orice avea legătură cu viața reală, însă nu-i încuraja pe tineri spre reverii cu privire la viitor. El i-a învățat prin cuvinte și exemplu că viitorul va fi decis de felul cum își trăiesc prezentul. Destinul nostru depinde de felul cum ne trăim viața. Cei care nutresc ceea ce este bine, care aduc la îndeplinire planul lui Dumnezeu, chiar dacă este vorba de o sferă mică de acțiune, care fac ce este bine pentru că așa e drept, vor descoperi curând noi câmpuri în care vor putea fi de folos. (…)

Este privilegiul nostru ca acum să avem o parte în lucrarea și misiunea Domnului Hristos. Noi putem să fim împreună-lucrători cu El. În orice lucrare am fi chemați să ne angajăm, noi putem lucra împreună cu Hristos. El face tot ce-I stă în putere pentru a ne face liberi, pentru a face ca viețile noastre, acum îmbâcsite și înguste, să pornească la lucru spre binecuvântarea și ajutorarea altora. El dorește să ne facă să înțelegem că avem responsabilitatea de a face bine și că, dacă nu ne facem lucrarea, vom suferi pierderi. (…)

Domnul Isus a avut pe inimă povara mântuirii familiei omenești. El știa că oamenii vor fi veșnic pierduți dacă nu-L vor primi și nu vor fi schimbați în ce privește scopul și viața lor. Aceasta constituia povara sufletului Său și trebuia să o ducă singur. Nimeni cu știa cât era de grea povara purtată de inima Sa; însă, încă din tinerețea Sa, El tânjea să fie o lumină în lume și Şi-a propus ca viața Sa să fie „lumina lumii”. El Şi-a atins scopul și această lumină încă luminează pe cei ce sunt în întuneric. Să umblăm în lumina pe care ne-a dat-o El! – Youth’s Instructor, 2 ianuarie 1896

Material preluat de pe devotionale.ro.