[luni, 22 iulie] ”Doamne, fă ceva!”
2. Citește Psalmul 82. Care este mesajul pentru noi ?
”Dumnezeu stă în adunarea lui Dumnezeu; El judecă în mijlocul dumnezeilor. „Până când veţi judeca strâmb şi veţi căuta la faţa celor răi? Faceţi dreptate celui slab şi orfanului, daţi dreptate nenorocitului şi săracului, scăpaţi pe cel nevoiaş şi lipsit – izbăviţi-i din mâna celor răi.” Dar ei nu vor să ştie de nimic, nu pricep nimic, ci umblă în întuneric, de aceea se clatină toate temeliile pământului. Eu am zis: „Sunteţi dumnezei, toţi sunteţi fii ai Celui Preaînalt. Însă veţi muri ca nişte oameni, veţi cădea ca un domnitor oarecare.” Scoală-Te, Dumnezeule, şi judecă pământul! Căci toate neamurile sunt ale Tale.”
În ciuda legilor și regulilor sociale date de Dumnezeu, în diferite momente ale istoriei lor, israeliții nu au trăit conform cu planul divin. Foarte curând, au ajuns la fel ca națiunile din jur în ce privește nedreptatea și asuprirea. Conducătorii și judecătorii își căutau doar interesul propriu și puteau fi cumpărați prin mită. Fără a avea tribunale care să îi protejeze, oamenii de rând, și în special cei săraci, erau supuși exploatării.
Psalmul 82 este un răspuns la o astfel de situație. Aici, Dumnezeu este prezentat ca Judecător suprem și vedem o scenă în care El îi judecă pe conducători și chiar pe judecătorii poporului. Acest psalm scoate în evidență faptul că cei care au astfel de poziții în societate „sunt rânduiți să lucreze ca judecători sub autoritatea Lui” (vezi Ellen G. White, Profeți și regi, p. 198). Ei sunt în acea poziție și își fac lucrarea ca reprezentanți și subordonați ai lui Dumnezeu. Din perspectiva psalmistului, dreptatea lui Dumnezeu este un model pentru cum ar trebui să funcționeze dreptatea omenească și, în același timp, ne oferă un etalon după care va fi judecată dreptatea sau nedreptatea și cei care o fac.
Psalmul se încheie cu un apel ca Dumnezeu să acționeze (Psalmii 82:8), să intervină și să oprească nedreptatea care era prevalentă în toată țara. La fel ca în mulți alți psalmi, aici se fac auziți cei fără glas și asupriți, cei a căror voce a fost redusă la tăcere de sistemele nedrepte în care trăiau și lucrau.
Psalmul 82 face apel al Dumnezeu, în poziția Sa de Judecător suprem și Conducător al universului și al tuturor națiunilor. Nu există tribunal sau autoritate mai înaltă la care să se poată face un astfel de apel. Este dată asigurarea că, atunci când tribunalele pământești nu ascultă sau nu iau seama la strigătele săracilor și ale celor asupriți, cum se întâmplă adesea, există încă o șansă incontestabilă de a striga după ajutor.
În unele momente din viață, poate că suntem noi înșine victime ale nedreptății, alteori poate că noi suntem cei care fac nedreptate sau profită de pe urma ei. În pasaje ca Psalmul 82, putem găsi pricepere și înțelepciune, dacă suntem asupriți sau dacă noi asuprim. Dumnezeu este preocupat și de judecătorii nedrepți, descriindu-i ca fii ai Lui și dorind ca ei să aleagă o viață mai bună (Psalmii 82:6). Astfel, vedem că există speranță și pentru cei care sunt în tabăra asupritorilor, dacă vor permite să fie schimbați
