[joi, 20 iunie] Centre de prietenie ”contagioasă”

 

 

8. Compară referinţele biblice despre ospitalitate cu situaţii reale din căminul unor familii din Biblie. Remarcă ce atribute ale ospitalităţii sunt demonstrate.

 

Isaia 58:6,7,10-12

”Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug; împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului tău.”

”…dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime şi întunericul tău va fi ca ziua namiaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă. Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune; vei fi numit Dregător de spărturi, Cel ce drege drumurile şi face ţara cu putinţă de locuit.”

 

Romani 12:13

”Ajutaţi pe sfinţi când sunt în nevoie. Fiţi primitori de oaspeţi.”

 

1 Petru 4:9

”Fiţi primitori de oaspeţi între voi, fără cârtire.”

 

Avraam și Sara (Geneza 18:1-8)

”Domnul i S-a arătat la stejarii lui Mamre, pe când Avraam şedea la uşa cortului, în timpul zădufului zilei. Avraam a ridicat ochii şi s-a uitat, şi iată că trei bărbaţi stăteau în picioare lângă el. Când i-a văzut, a alergat înaintea lor, de la uşa cortului, şi s-a plecat până la pământ. Apoi a zis: „Doamne, dacă am căpătat trecere în ochii Tăi, nu trece, rogu-Te, pe lângă robul Tău. Îngăduie să se aducă puţină apă, ca să vi se spele picioarele, şi odihniţi-vă sub copacul acesta. Am să mă duc să iau o bucată de pâine, ca să prindeţi la inimă, şi după aceea vă veţi vedea de drum, căci pentru aceasta treceţi pe lângă robul vostru.” „Fă cum ai zis”, i-au răspuns ei. Avraam s-a dus repede în cort la Sara şi a zis: „Ia repede trei măsuri de făină albă, frământă şi fă turte.” Şi Avraam a alergat la vite, a luat un viţel tânăr şi bun şi l-a dat unei slugi să-l gătească în grabă. Apoi a luat unt şi lapte, împreună cu viţelul pe care-l gătise, şi le-a pus înaintea lor. El însuşi a stat lângă ei, sub copac, şi le-a slujit până ce au mâncat.”

 

Rebeca și familia ei (Geneza 24:15-20,31-33)

”Nu sfârşise el încă de vorbit, şi a ieşit cu vadra pe umăr Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam. Fata era foarte frumoasă, era fecioară şi niciun bărbat n-avusese legături cu ea. Ea s-a pogorât la izvor, şi-a umplut vadra şi s-a suit iarăşi. Robul a alergat înaintea ei şi a zis: „Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta.” „Bea, domnul meu”, a răspuns ea. Şi s-a grăbit de a plecat vadra pe mână şi i-a dat să bea. După ce i-a dat şi a băut de s-a săturat, a zis: „Am să scot apă şi pentru cămilele tale, până vor bea şi se vor sătura.” A vărsat în grabă vadra în adăpătoare şi a alergat iarăşi la fântână ca să scoată apă şi a scos pentru toate cămilele lui.”

”…şi a zis: „Vino, binecuvântatul Domnului! Pentru ce stai afară? Am pregătit casa şi am pregătit un loc pentru cămile.” Omul a intrat în casă. Laban a pus să descarce cămilele, a dat paie şi nutreţ cămilelor şi a adus apă pentru spălat picioarele omului aceluia şi ale oamenilor care erau cu el. Apoi, i-a dat să mănânce. Dar el a zis: „Nu mănânc până nu voi spune ce am de spus.” „Vorbeşte!” a zis Laban.”

 

Zacheu (Luca 19:1-9)

”Isus a intrat în Ierihon şi trecea prin cetate. Şi un om bogat, numit Zacheu, mai-marele vameşilor, căuta să vadă care este Isus, dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură. A alergat înainte şi s-a suit într-un dud ca să-L vadă, pentru că pe drumul acela avea să treacă. Isus, când a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii şi i-a zis: „Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta”. Zacheu s-a dat jos în grabă şi L-a primit cu bucurie. Când au văzut lucrul acesta, toţi cârteau şi ziceau: „A intrat să găzduiască la un om păcătos!” Dar Zacheu a stat înaintea Domnului şi I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit”. Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam.”

 

Ospitalitatea vine în întâmpinarea nevoilor de bază ale altei persoane, şi anume: odihnă, hrană şi părtăşie. Ea este o expresie tangibilă a iubirii care se dăruieşte pe sine. Isus i-a atribuit ospitalităţii şi o semnificaţie teologică atunci când a spus că a-i hrăni pe cei flămânzi şi a le da de băut celor însetaţi sunt acte de slujire făcute faţă de El (Matei 25:34-40). A-ţi folosi casa în slujba Evangheliei poate varia de la o simplă invitaţie la masă adresată vecinilor la ospitalitatea radicală – aceea de a-i oferi o cameră unei victime a abuzului. Ea poate să implice simpla prietenie, oferta de a te ruga împreună cu cineva sau susţinerea unor studii biblice. Adevărata ospitalitate izvorăşte din inimile celor care au fost atinşi de dragostea lui Dumnezeu şi, la rândul lor, vor să-şi exprime dragostea în cuvinte şi în fapte.

 

Unele familii sau unii oameni se plâng că nu au condiţii bune, timp şi energie pentru a oferi ospitalitate. Alţii se simt stânjeniţi, incapabili şi nesiguri să treacă de la ceea ce le este familiar la ceva necunoscut pentru a stabili relaţii de prietenie cu necredincioşii. Unii vor să evite complicaţiile care ar putea să apară în viaţa lor în urma unei astfel de implicări sociale. Multe familii contemporane confundă ospitalitatea cu distracţia.

 

În ce fel reflectă viața ta de familie starea ta spirituală?