[duminică, 24 martie] Ospățul nunții Mielului
1. De ce este nunta o imagine potrivită pentru unirea dintre Hristos şi poporul Său?
Apocalipsa 19:6-9
”6 Şi am auzit ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: „Aleluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împărăţească. 7 Să ne bucurăm, să ne veselim şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit 8 şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor şi curat.” (Inul subţire sunt faptele neprihănite ale sfinţilor.) 9 Apoi mi-a zis: „Scrie: ‘Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!’ Apoi mi-a zis: ‘Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!’ ””
Ioan 14:1-3
„Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. 2 În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. 3 Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.”
Aici, Domnul foloseşte imagini de la nunţile evreieşti antice pentru a ne transmite un adevăr. Mirele se ducea acasă la mireasă şi se logodea cu ea. Din momentul achitării zestrei, cei doi erau consideraţi căsătoriţi, dar încă nu locuiau împreună. Mirele se întorcea acasă la tatăl său ca să pregătească un loc pentru el şi soţia lui. Mireasa rămânea la tatăl ei ca să se pregătească. După ce pregătea un loc, mirele venea la mireasă şi o ducea acasă la tatăl lui, unde avea loc nunta.
Acum două mii de ani, Hristos a părăsit cerul pentru a-i salva pe oamenii de pe pământ, dându-Şi viaţa pe Calvar, apoi S-a întors la Tatăl Său ca să pregătească un loc pentru cei răscumpăraţi (vezi Ioan 14:2,3) şi, la sfârşitul timpului, El Se va întoarce ca să-i ia la Sine.
Apocalipsa 19:8 declară că miresei (bisericii) lui Hristos i s-a dat să se îmbrace cu in subţire şi curat. Prin urmare, credincioşii lui Dumnezeu nu consideră că au vreun merit pentru faptele lor. Hainele cu care sunt îmbrăcaţi reprezintă „faptele neprihănite ale sfinţilor”, faptele făcute de ei ca urmare a unirii cu Hristos, Cel care locuieşte în ei. Hainele acestea au fost spălate şi albite în sângele Mielului (Apocalipsa 7:14).
În timpul vieţii Sale pe pământ, Isus a spus o pildă despre o nuntă de la care un invitat a fost alungat pentru că a venit îmbrăcat cu hainele lui şi nu cu haina pusă la dispoziţie de împărat (Matei 22:8-14).
Apocalipsa 3:18 declară că haina oferită de Hristos este cea mai mare nevoie a credincioşilor din timpul sfârşitului. Faptul că El îi sfătuieşte pe laodiceeni să o „cumpere” de la El ne arată că aşteaptă ceva în schimb. Noi renunţăm la mulţumirea de sine şi la încrederea în sine în schimbul ascultării de Hristos şi al încrederii în meritele Sale, singura noastră speranţă de mântuire.
Nu suntem mântuiți prin faptele noastre, dar ce „fapte neprihănite” ale tale îți definesc viața?
