[Marti, 5 martie] Solia primului înger (2)

La sfârşit, locuitorii pământului se vor împărţi în două tabere: cei care se tem de Dumnezeu şi se închină Lui şi cei care se tem de fiară şi se închină ei.

3. Ce pretenţii ale fiarei sunt un atac direct la poruncile Decalogului?

Apocalipsa 13:5,6
5. I s-a dat o gură care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni.
6. Ea şi-a deschis gura şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în cer.

Apocalipsa 14:17
Şi din Templul care este în cer a ieşit un alt înger care avea şi el un cosor ascuţit.

Exodul 20:2-11
2. „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.
3. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.
4. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul.
5. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii, până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc,
6. şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.
7. Să nu iei în deşert Numele Domnului Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.
8. Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti.
9. Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău.
10. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta.
11. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.

Primele patru porunci din Decalog se referă la închinare. Păzirea lor va deveni standardul loialităţii faţă de Dumnezeu în criza finală. Ultima bătălie dintre Hristos şi Satana se dă în jurul închinării.

Controversa principală din criza finală este evidenţiată în solia primului înger. În chemarea de a ne închina „Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor” (Apocalipsa 14:7) regăsim expresii din porunca a patra din Decalog (Exodul 20:11). Închinarea adusă Creatorului este recunoaşterea autorităţii Sale supreme.

În Decalog şi în toată Biblia, închinarea adevărată este strâns legată de adevărata zi de închinare. Sabatul zilei a şaptea este un semn special al relaţiei noastre cu Dumnezeu (Exodul 31:13;Ezechiel 20:12). Solia primului înger ne arată că la sfârşitul timpului locuitorii pământului vor fi chemaţi să se întoarcă la închinarea înaintea Dumnezeului Creator şi să-I ofere locul cuvenit în viaţa lor. Ea combate lucrarea lui Satana din timpul sfârşitului de a-i înşela pe oameni să primească o religie falsă, să slujească şi să se închine unui dumnezeu fals. În centrul controversei se va afla porunca a patra, Sabatul zilei a şaptea.

„În timp ce păzirea sabatului fals – în conformitate cu legea statului, dar contrar poruncii a patra – va constitui o dovadă de supunere faţă de puterea opusă lui Dumnezeu, păzirea Sabatului autentic, în ascultare de Legea lui Dumnezeu, va fi o dovadă de fidelitate faţă de Creator. În timp ce o categorie va primi semnul fiarei, prin acceptarea semnului de supunere faţă de puterile pământeşti, cealaltă va primi sigiliul lui Dumnezeu prin alegerea semnului de loialitate faţă de autoritatea divină” (Ellen G. White, Tragedia veacurilor, ed. 2011, p. 498).

Post-ul Solia primului înger (2) apare prima dată în Studiu Biblic.