[Sâmbătă] 29 Decembrie

Cunoaște-L pe Dumnezeu!

Referința biblică: 1 Samuel 17.
Comentariu: Tragedia veacurilor, capitolul 27.

Text-cheie

„Tu vii la mine cu sabie, suliță și lance, dar eu vin la tine în Numele Domnului Oștirilor, Dumnezeul oștirilor lui Israel, pe Care tu L-ai batjocorit.” (1 Samuel 17:45)

 

Citește cu mare atenție afirmațiile de la secțiunea Ce părere ai?

Citește următoarele afirmații și vezi dacă poți subscrie la vreuna dintre ele:
• Sunt o greșeală.
• Sunt o povară.
• Sunt un nimeni.
• N-am nicio valoare.
• Nu am voie să fac greșeli.
• Nu am dreptul să am parte de bucurii și plăcere. • Nu am dreptul să îmi iau apărarea și să spun ce gândesc și ce simt cu adevărat.
• Sunt judecat în funcție de inteligența, bogăția și ocupația mea, nu în funcție de cine sunt.

La care ai putut să subscrii? Cine sau ce te-a determinat să poți spune în dreptul tău acele lucruri?
Pe măsură ce ne maturizăm, ni se transmit multe mesaje de la părinți, profesori, prieteni; chiar și rezultatele alegerilor noastre sunt un tip de mesaje pe care le percepem. Acestea pot fi pozitive („ești iubit și dorit, chiar dacă ai picat la matematică”) sau negative („nu mai vin la niciun meci de-al tău; serviciul meu e mai important decât relația cu tine.”)

Citește Efeseni 3:17-19; Luca 15:11-20; Ioan 15:15. Ce mesaje îți transmite Dumnezeu?

17 astfel încât Cristos să locuiască, prin credinţă, în inimile voastre, pentru ca, fiind înrădăcinaţi şi statorniciţi în dragoste, 18 să puteţi înţelege, împreună cu toţi sfinţii, care este lărgimea, lungimea, înălţimea şi adâncimea dragostei lui Cristos, 19 să cunoaşteţi dragostea lui Cristos, care întrece orice cunoaştere, ca astfel să fiţi umpluţi de toată plinătatea lui Dumnezeu. (Efeseni 3:17-19)

 

11 El a mai zis: „Un om avea doi fii. 12 Cel mai tânăr dintre ei i-a zis tatălui: «Tată, dă-mi partea din moşie care mi se cuvine!» Şi tatăl a împărţit între ei averea.[d] 13 Nu după multe zile, fiul cel tânăr a strâns totul şi a plecat într-o ţară îndepărtată, iar acolo şi-a risipit averea ducând o viaţă destrăbălată. 14 După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea şi el a început să ducă lipsă. 15 S-a dus şi s-a alipit de unul din cetăţenii acelei ţări, iar acesta l-a trimis pe câmpurile lui să-i pască porcii.[e] 16 Ar fi dorit el să se sature din roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni! 17 Şi-a venit în fire şi şi-a zis: «Câţi angajaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici! 18 Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: ‘Tată, am păcătuit împotriva Cerului[f] şi înaintea ta 19 şi nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Fă-mă ca pe unul din angajaţii tăi!’» 20 Şi s-a sculat şi s-a dus la tatăl lui. În timp ce el era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el; a alergat la el, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat mult. (Luca 15:11-20)

 

Nu vă mai numesc sclavi, pentru că sclavul nu ştie ce face stăpânul lui, ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ceea ce am auzit de la Tatăl Meu. (Ioan 15:15)