Ştiai că?

În vechiul sistem evreiesc de jertfe, păcatele erau spălate prin vărsare de sânge. Păcătosul aducea la templu
un animal, îşi mărturisea păcatele pe capul animalului, acesta era omorât, iar sângele lui era luat de preot şi stropit pe perdeaua care separa Locul Sfânt de Locul Preasfânt. Prin aceasta, păcatul păcătosului era transferat asupra animalului nevinovat şi apoi asupra sanctuarului. Isus a fost animalul – mielul – înjunghiat pentru păcatele noastre. În unele cazuri, păcatul era transferat asupra preotului însuşi. Dumnezeu a poruncit ca preoţii să mănânce o parte din carnea animalelor jertfite, astfel încât, în mod simbolic, să poarte păcatele israeliţilor: «De ce n-aţi mâncat jertfa pentru păcat în Lăcaş, căci aceasta este preasfântă şi Dumnezeu v-a dat-o vouă ca să purtaţi vina adunării şi să faceţi ispăşire pentru ea îna- intea Domnului?»” (Leviticul 10:17)

 

Cu alți ochi

„Nu există om atât de bun care, dacă ar fi să-şi raporteze gândurile şi faptele la legile în vigoare, să nu merite să fie spânzurat de 10 ori într-o viaţă.” – Michel de Montaigne, învăţat francez din perioada Renaşterii, secolul al XVI-lea

„Jur credinţă steagului creştin şi Salvatoru- lui a cărei împărăţie o reprezintă; un Salvator crucificat, înviat şi care va reveni, cu viaţă şi libertate pentru toţi cei care cred.” – Dan Quayle, fost vicepreşedinte al Statelor Unite

 

 


Părerea mea