Săptămâna de rugăciune [Sâmbătă după-amiază, 8 dec]

Sfânta Scriptură

EDUARD CĂLUGĂRU

BIBLIA ESTE INSPIRATĂ

Biblia este o carte specială. Este o colecție unică de scrieri inspirate. Este mesajul lui Dumnezeu pentru noi, oamenii. Un mesaj de care avem mare nevoie, pentru că aici găsim răspunsurile la marile întrebări ale vieții: De unde venim? Unde mergem? Care este sensul vieții? Este un mesaj în care putem avea toată încrederea, pentru că este trimis de Cer: „… oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânați de Duhul Sfânt” (2 Petru 1:21).

Ellen White face următoarele precizări cu privire la inspirația Scripturii: „Biblia este scrisă de oameni inspirați, dar nu constituie modul de gândire și exprimare al lui Dumnezeu, ci al omului. Dumnezeu nu este reprezentat ca scriitor. Adesea, oamenii vor spune că o expresie sau alta nu pare să-I aparțină lui Dumnezeu. Totuși, în Biblie, Dumnezeu nu S-a supus pe Sine verificării prin cuvinte, prin logică sau retorică. Scriitorii Bibliei au fost scribii lui Dumnezeu, dar nu instrumentul Său de scris. Priviți la diferiții scriitori. Nu cuvintele Bibliei sunt inspirate, ci oamenii sunt inspirați. Inspirația nu acționează asupra cuvintelor sau expresiilor omului, ci asupra omului însuși, care, sub influența Duhului Sfânt, primește gânduri. Dar cuvintele primesc amprenta minții omului. Gândirea divină este împărtășită. Mintea și voința divină sunt combinate cu mintea și voința omului și, prin urmare, cuvintele omului sunt cuvintele lui Dumnezeu.”

Din acest motiv, mulți găsesc motive de critică și caută greșeli. Însă serva Domnului spune: „Eu iau Biblia exact așa cum este ea, ca pe Cuvântul Inspirat. Eu cred toate declarațiile făcute în Biblie. Apar oameni care cred că au găsit ceva de criticat în Cuvântul lui Dumnezeu. Ei le prezintă altora criticile lor ca pe o dovadă a unei înțelepciuni superioare. Mulți dintre oamenii aceștia sunt inteligenți și învățați. Ei au talent și elocvență, dar toată viața lor nu au făcut altceva decât să tulbure mințile altora cu privire la inspirația Scripturilor. Acești oameni îi influențează pe mulți pentru a înțelege lucrurile așa cum le înțeleg ei. Această lucrare este transmisă de la unul la altul, întocmai cum a plănuit Satana. Astfel, ajungem să înțelegem semnificația deplină a cuvintelor Domnului Hristos: «Când va veni Fiul omului, va găsi El credință pe pământ?» (Luca 18:8).

Fraților, nicio minte sau mână să nu se angajeze în criticarea Bibliei. Satana este încântat dacă faceți lucrarea aceasta, dar nu este lucrarea pe care Domnul v-a arătat că trebuie să o faceți.”

„Dumnezeu nu a calificat niciun om limitat să dezlege tainele ascunse și nu a autorizat niciun om sau categorie de oameni să rostească hotărâri cu privire la ce este și ce nu este inspirat.” „Dumnezeu nu i-a dat niciunui om misiunea de a rosti judecăți cu privire la Cuvântul Său, alegând unele lucruri ca fiind inspirate și discreditându-le pe altele ca fiind neinspirate. […] Dumnezeu nu este implicat în lucrarea aceasta.” (Scrisoarea 22, 1889; Solii alese, cartea 1, 7.1)

BIBLIA ESTE SFÂNTĂ

Pe prima pagină citim titlul acestei cărți sau, mai corect, acestei culegeri de cărți: Biblia, sau Sfânta Scriptură. Biblia este sfântă! Am fost învățați să respectăm Scriptura. Dacă este pe masă, deasupra ei nu punem o altă carte. Când o deschidem, răsfoim paginile cu grijă. Suntem atenți unde o așezăm și ne purtăm cu respect față de ea.

Biblia ne prezintă un Dumnezeu sfânt. Însă nu ne aduce doar informații despre Dumnezeu. Biblia ne invită să ne întâlnim cu Creatorul nostru, să avem o relație cu Tatăl nostru ceresc. Este o mare diferență între a avea informații despre o persoană și a o cunoaște. Să știi despre ea sau să ai o relație cu ea. Biblia nu are drept scop doar să ne pună la dispoziție cunoștințe despre Dumnezeu, ci să ne faciliteze o relație profundă cu El. Schimbările pe care le experimentăm se bazează pe informații, dar mai ales pe o relație personală cu El. Doar acea relație care ne face părtași naturii divine poate să conducă la adevărata sfințenie și adevărata cunoaștere de Dumnezeu. Dumnezeu este sfânt, unic, diferit de toată creația Sa. Doar El este pur, neprihănit. Doar prezența Sa poate sfinți inima, simțămintele și gândurile.

„Toți aceia care cred în Isus Hristos ca Mântuitor personal au privilegiul de a se hrăni din Cuvântul lui Dumnezeu. Influența Duhului Sfânt face ca Biblia, Cuvântul, să fie un adevăr nemuritor care îi dă putere și rezistență spirituală aceluia care o cercetează cu rugăciune. «Cercetați Scripturile», a declarat Hristos, «pentru că socotiți că în ele aveți viața veșnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine» (Ioan 5:39). Aceia care sapă adânc, și nu doar la suprafață, vor descoperi comorile ascunse ale adevărului. Duhul Sfânt este prezent lângă cercetătorul stăruitor. Iluminarea lui strălucește asupra Cuvântului, întipărind adevărul în minte și făcându-l să aibă o importanță nouă și proaspătă. Cercetătorul este umplut de un simțământ al păcii și al bucuriei pe care nu l-a avut niciodată înainte. El își dă seama de valoarea adevărului, așa cum nu și-a dat seama niciodată înainte. O lumină nouă, cerească, strălucește asupra Cuvântului, iluminând fiecare literă ca și cum ar fi poleită cu aur. Dumnezeu Însuși a vorbit minții și inimii, făcând Cuvântul să fie duh și viață.”

BIBLIA FACILITEAZĂ ÎNTÂLNIREA CU DUMNEZEU

De multe ori ne-am gândit la experiența lui Avraam și ne-am întrebat de unde a știut el că acea chemare, de a-l aduce jertfă pe fiul său, pe Isaac, era de la Dumnezeu. Porunca a șasea din Legea morală interzicea clar acest lucru. Cum putea Autorul Legii să ceară așa ceva? Așa făceau păgânii, cei care se închinau la diferiți zei. Însă Avraam se închina și Îi slujea Dumnezeului adevărat. Răspunsul este acela că Avraam Îl cunoștea personal pe Domnul. Era aceea cunoaștere care vine în urma unei relații. El știa că Dumnezeul lui, acest Dumnezeu creator, spre deosebire de ceilalți dumnezei, putea să-i redea fiul: „Căci se gândea că Dumnezeu poate să învieze chiar și din morți” (Evrei 11:19).

Samuel este unul dintre personajele luminoase ale Vechiului Testament. Este închinat de mic Domnului, de către părinții săi, Ana și Elcana, și slujește sub călăuzirea lui Eli. Samuel este un copil ascultător. El nu copiază modelul oferit de preoții Hofni și Fineas, copiii marelui- preot. Are un caracter diferit. Slujește cu plăcere și smerenie. La un moment dat, într-o noapte, Dumnezeu îl cheamă la o relație mai profundă a cunoașterii. „Samuel nu cunoștea încă pe Domnul și Cuvântul Domnului nu-i fusese încă descoperit” (1 Samuel 3:7). El răspunde acestei chemări și devine o binecuvântare pentru poporul lui Dumnezeu. Începe o relație personală cu Dumnezeu, relație care devine tot mai puternică.

Noul Testament îl prezintă pe Pavel. Om învățat, dornic să lucreze cu râvnă pentru Dumnezeu. Însă experiența lui s-a schimbat dramatic după întâlnirea personală cu Dumnezeu în drumul spre Damasc. El nu mai este același. El întreabă: „Cine ești Tu, Doamne?”, iar apoi: „Doamne, ce vrei să fac?” (Faptele apostolilor 9:5,6) Acest fariseu cunoștea multe despre Dumnezeu, dar nu-L cunoștea personal. Acea întâlnire l-a schimbat și el a fost gata să-și dea viața pentru Domnul său.

Biblia îți oferă privilegiul să te întâlnești cu Autorul ei. Doar această întâlnire poate conduce la schimbarea omului după asemănarea cu Dumnezeu. Biblia este Cuvântul scris care ne facilitează întâlnirea cu acela care este Cuvântul întrupat. Iar această întâlnire este de fapt întâlnirea cu Dumnezeu: „La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu” (Ioan 1:1). Domnul Hristos îi spune lui Filip: „De atâta vreme sunt cu voi și nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl” (Ioan 14:8). Aici este vorba nu doar de o întâlnire întâmplătoare, ci este vorba despre cunoaștere. O cunoaștere a Creatorului care ne-a creat după chipul Său.

Nu orice întâlnire cu Dumnezeu produce o schimbare, o transformare după asemănarea cu Dumnezeu. Biblia ne prezintă numeroase exemple de oameni care s-au întâlnit cu Dumnezeu însă nu s-au lăsat schimbați de El. Ne gândim la Balaam, Iuda, Pilat, Ana și Caiafa, tânărul bogat și la mulți alții care deși au avut acest privilegiu, nu l-au folosit. N-au avut acea reacție care conduce la schimbare, așa cum au avut-o ascultătorii lui Petru din Ierusalim: „După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunși în inimă și au zis celorlalți apostoli: «Fraților, ce să facem?» «Pocăiți-vă, le-a zis Petru…» (Faptele apostolilor 2:37,38). Adevărata pocăință conduce la schimbare. La acea schimbare după chipul lui Dumnezeu care este rezultatul unei relații cu El. Este acea schimbare de la „Dumnezeul lui Avraam” la „Dumnezeul meu”.

Biblia ne prezintă oameni care au avut o strânsă legătură cu Dumnezeu și care au avut privilegiul de a-L vedea direct, de a se întâlni personal cu El. Moise I-a cerut Domnului: „Arată-mi slava Ta!” (Exodul 33:18) și răspunsul pe care l-a primit a fost: „Fața nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă și să trăiască! […] Iar când Îmi voi trage mâna la o parte de la tine, Mă vei vedea pe dinapoi, dar Fața Mea nu se poate vedea” (Exodul 33:20,23).

Un alt om este Ilie. Domnul i-a zis: „«Ieși și stai pe munte înaintea Domnului!» Și iată că Domnul a trecut pe lângă peșteră […] . Și după foc a venit un susur blând și subțire. Când l-a auzit, Ilie și-a acoperit fața cu mantaua […]” (1 Împărați 19:11-13).

Petru, Iacob și Ioan au fost alături de Isus la întâlnirea cu Moise și Ilie. „El S-a schimbat la față înaintea lor; fața Lui a strălucit ca soarele și hainele I s-au făcut albe ca lumina” (Matei 17:2). Ce experiență pentru acești apostoli! Ce lucrare au făcut ei mai târziu, cu putere, convingere și mari sacrificii!

Iov nu a primit răspuns la întrebările sale, nu a participat la întâlnirile din cer și nu a știut ce a cerut Satana în dreptul lui. Nu știm cum i-a vorbit Dumnezeu și dacă Iov L-a văzut personal. Dar a putut să declare: „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut. De aceea mi-e scârbă de mine și mă pocăiesc în țărână și cenușă” (Iov 42:5,6). În primul rând, este vorba de o experiență a cunoașterii. O experiență pe care și noi o putem avea prin intermediul Scripturii. Deși noi nu am avut privilegiul să-L întâlnim personal pe Dumnezeu, avem Cuvântul Său, Sfânta Scriptură. „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gândurile inimii” (Evrei 4:12). Biblia îi oferă cititorului, celui care o studiază cu inima deschisă, o experiență a cunoașterii și a transformării.

BIBLIA NE PĂZEȘTE

Cuvântul lui Dumnezeu este un scut pentru cei credincioşi (Psalmii 18:30; 30:5). El ne păzeşte de multe atacuri din partea vrăjmaşului. În vremea din urmă, „Satana va lucra cu puterea lui iscusită pentru a aduce fanatismul, pe de o parte, şi formalismul rece, pe de altă parte, ca să poată duce în rătăcire cât mai multe suflete.” Noi nu trebuie să ne bazăm pe simțămintele noastre. Cuvântul scris este stânca pe care copiii lui Dumnezeu trebuie să construiască. „«Este scris.» Aceasta este singura temelie pe care pot să stea în siguranță.” Impresiile şi simțămintele trebuie să fie sub controlul rațiunii. Acestea trebuie verificate prin Cuvântul scris. Ellen White ne avertizează: „Emoțiile puternice nu sunt favorabile pentru creşterea în har, pentru adevărata curăție şi sfințire a spiritului.” „Iluminările miraculoase nu vor fi date în afara Cuvântului şi nici nu vor lua locul Cuvântului. Prindeți-vă de Cuvânt, primiți Cuvântul scris, care îi va face pe oameni să fie înțelepți în vederea mântuirii. Aceasta este semnificația cuvintelor lui Hristos cu privire la faptul de a mânca trupul Său şi de a bea sângele Său. Iar El spune: „Şi viața veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu (Ioan 17:3). […] Vom întâlni declarații false, vor apărea profeți falşi, vor fi vise şi viziuni false, dar predicați Cuvântul, nu vă lăsați duşi departe de vocea lui Dumnezeu, care este în Cuvântul Său! Nimic să nu vă abată mintea!”

Un alt pericol este acela de a ne despărți de poporul lui Dumnezeu. Sau, chiar dacă rămânem membri, să nutrim un spirit de critică, de condamnare, să gândim că suntem mai buni, mai curați decât ceilalți. „Timpul acesta este un timp de mare pericol pentru poporul lui Dumnezeu. El conduce un popor, nu o persoană particulară ici-colo. El are o biserică pe pământ, care rămâne în adevăr, iar când vedem, nu numai bărbați, ci și fete tinere, strigând împotriva bisericii, ne temem de aceste persoane. Noi știm că Dumnezeu nu le-a trimis, și totuși ele aleargă și toți cei ce nu acceptă ideile lor rătăcite sunt acuzați că luptă împotriva Duhului Domnului. Toate aceste lucruri sunt lucrarea lui Satana, dar lucrarea lui Dumnezeu va înainta, chiar dacă, din când în când, vor fi unii care vor lucra direct împotriva rugăciunii lui Hristos (din Ioan 17, n. red.).”

„Fraților, când vă veți întoarce la casele și bisericile voastre, veți duce cu voi spiritul lui Hristos? Veți renunța la necredință și la spiritul de critică? Ajungem la un timp când, mai mult ca niciodată, trebuie să strângem rândurile, să lucrăm în unitate. În unitate se află putere. În discordie și dezbinare este doar slăbiciune. Dumnezeu nu a plănuit niciodată ca un om sau patru sau douăzeci să ia în mâinile lor o lucrare importantă și să o ducă mai departe, independent de ceilalți lucrători. Dumnezeu vrea ca poporul Său să se sfătuiască, să fie o biserică unită, un întreg desăvârșit în Hristos. Singura cale de a fi în siguranță este să înțelegem sfatul Cerului, căutând mereu să facem voia lui Dumnezeu, și să ajungem conlucrători cu El. Nicio grupare nu trebuie să formeze o alianță și să spună: «Vom prelua lucrarea aceasta și o vom face în felul nostru, iar dacă nu se va face așa cum vrem noi, nu o vom susține prin influența noastră, chiar dacă nu va mai fi făcută deloc.» Acesta este glasul lui Satana, nu al lui Dumnezeu. Nu ascultați astfel de sugestii!”

BIBLIA NE AJUTĂ SĂ REZISTĂM

„În aceasta constă criza cea mare care vine asupra lumii. Scripturile învață că papalitatea își va recâștiga supremația pierdută, iar focurile persecuțiilor vor fi aprinse din nou prin concesiile ipocrite ale așa-zisei lumi protestante. În acest timp de pericol, putem să rezistăm numai dacă avem adevărul și puterea lui Dumnezeu. Oamenii pot să cunoască adevărul, numai fiind ei înșiși părtași naturii divine. Acum avem nevoie de mai mult decât de o înțelepciune omenească în citirea și cercetarea Scripturilor, iar dacă venim cu inimi smerite la Cuvântul lui Dumnezeu, El va ridica pentru noi un stindard împotriva elementelor
nelegiuirii.”

„Priviți furtunile și calamitățile. Satana acționează în atmosferă, el otrăvește aerul, iar în privința acesta noi depindem de Dumnezeu pentru viața noastră — atât cea prezentă, cât și cea veșnică. Pentru că ne aflăm în situația aceasta, trebuie să fim foarte atenți, întru totul consacrați, întru totul convertiți, întru totul dedicați lui Dumnezeu. Totuși noi parcă stăm ca și când am fi paralizați. Fie ca Dumnezeul cerurilor să ne trezească!”

„Domnul dorește ca slujitorii Săi din zilele noastre să predice vechea învățătură a Evangheliei, părerea de rău pentru păcat, pocăința și mărturisirea. Avem nevoie de predici de modă veche, obiceiuri de modă veche, tați și mame în Israel de modă veche.”

Sugestii de rugăciune:

1. Studiul regulat al Scripturii;

2. Părtăşia, relația personală cu Domnul Hristos;

3. Unitatea Bisericii Adventiste.