Săptămâna de rugăciune [Sâmbătă dimineață, 8 dec]

Importanţa Scripturii în timpul sfârşitului

Pentru a rămâne creştini, este esenţial să fim bine întemeiaţi pe Scriptură.

ELLEN G. WHITE

La Lege și la mărturie! Căci, dacă nu vor vorbi așa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta” (Isaia 8:20). Copiii lui Dumnezeu sunt îndrumaţi către Scriptură, ca apărare împotriva influenţei învăţătorilor falși și a puterii amăgitoare a spiritelor întunericului.

Satana folosește toate mijloacele posibile pentru a-i împiedica pe oameni să cunoască Biblia, deoarece declaraţiile ei clare demască minciunile lui. Ori de câte ori are loc o revigorare a lucrării lui Dumnezeu, el pornește într-o acţiune și mai intensă. În prezent, el depune toate eforturile pentru bătălia finală împotriva lui Hristos și a urmașilor Săi.

Ultima mare înșelăciune se va desfășura curând în faţa ochilor noștri, când antihristul va face minuni. Contrafacerea se va asemăna atât de mult cu adevărul, încât fără ajutorul Sfintelor Scripturi va fi imposibil să se facă deosebire între ele. Orice afirmaţie și orice minune trebuie să fie verificate cu Biblia.

Cei care se străduiesc să respecte toate poruncile lui Dumnezeu vor întâmpina opoziţie şi batjocură şi vor rezista numai prin puterea lui Dumnezeu. Pentru a trece de încercarea care le stă în faţă, ei trebuie să înţeleagă voia lui Dumnezeu, aşa cum este prezentată în Cuvântul Său. Îl pot cinsti numai dacă au o concepţie corectă despre caracterul, guvernarea şi planurile Sale şi dacă acţionează în armonie cu ele. Numai cei care şi-au fortificat mintea cu adevărurile Bibliei vor rezista în marele conflict final.

Fiecare om va ajunge să-şi pună următoarea întrebare: „Să ascult mai mult de Dumnezeu decât de oameni?” Momentul când va trebui să luăm o decizie bate la uşă. Sunt picioarele noastre fixate pe stâncă, pe Cuvântul neschimbător al lui Dumnezeu? Suntem pregătiţi să apărăm cu fermitate poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus?

Înainte de răstignire, Mântuitorul le-a explicat ucenicilor că urma să fie omorât şi că va învia din mormânt, iar îngerii au fost de faţă pentru a imprima cuvintele Lui în mintea şi inima lor. Ucenicii însă aşteptau eliberarea de sub jugul roman şi nu puteau admite că Acela în care se concentraseră toate speranţele lor avea să sufere o moarte umilitoare. Cuvintele pe care trebuiau să şi le amintească le-au fost şterse din minte, iar când a venit timpul încercării i-a surprins nepregătiţi. Moartea lui Isus le-a spulberat complet speranţele, ca şi când El nu i-ar fi avertizat niciodată.

Astfel, viitorul ne este descoperit în profeţii tot atât de clar cum le-a fost descoperit ucenicilor prin cuvintele Mântuitorului. Evenimentele legate de încheierea timpului de har, precum şi pregătirea necesară pentru acel timp de criză sunt prezentate clar. Oamenii însă înţeleg în măsură aşa de mică aceste adevăruri importante de parcă nu le-ar fi fost dezvăluite niciodată. Satana este atent să şteargă din mintea lor orice ar putea să „dea înţelepciunea care duce la mântuire” (2 Timotei 3:15), aşa că această criză finală îi va găsi nepregătiţi.

STUDIUL SERIOS AL PROFEŢIILOR

Când le trimite oamenilor avertizări atât de importante încât Biblia le prezintă ca fiind date de nişte îngeri sfinţi ce zboară prin mijlocul cerului, Dumnezeu îi cere fiecărei persoane înzestrate cu raţiune să acorde atenţie mesajului. Judecăţile înfricoşătoare pronunţate împotriva închinătorilor la fiară şi la chipul ei (Apocalipsa 14:9-11) ar trebui să-i determine pe toţi să studieze mai serios profeţiile, pentru a afla ce înseamnă semnul fiarei şi cum pot evita primirea lui.

Însă majoritatea oamenilor nu vor să audă adevărul şi preferă fabulaţii. Apostolul Pavel, referindu-se la timpul sfârşitului, declara: „Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă” (2 Timotei 4:3). Acel timp a venit. Oamenii nu doresc adevărul Bibliei, pentru că el vine în conflict cu dorinţele inimii lor păcătoase, iar Satana le oferă minciunile pe care ei le îndrăgesc atât de mult.

Dar Dumnezeu va avea un popor pe pământ care va susţine Biblia, şi numai Biblia, ca standard al tuturor doctrinelor şi bază a tuturor reformelor. Părerile oamenilor educaţi, deducţiile ştiinţei, crezurile sau hotărârile conciliilor ecleziastice, tot atât de numeroase şi contradictorii ca bisericile pe care le reprezintă, glasul majorităţii – niciuna dintre acestea nu trebuie considerată o dovadă pro sau contra vreunui punct de credinţă. Înainte de a accepta orice doctrină sau regulă, trebuie să cerem un clar „aşa zice Domnul” în sprijinul acesteia.

Satana se străduieşte continuu să reorienteze atenţia de la Dumnezeu la om. El îi determină pe oameni să-i privească pe episcopi, pe pastori, pe profesorii de teologie ca pe nişte îndrumători ai lor, în loc să cerceteze singuri Scripturile ca să afle care le este datoria. Apoi, stăpânind mintea acestor conducători, el poate influenţa masele după voia lui.

Când Hristos a venit pentru a face cunoscute cuvintele vieţii, oamenii de rând Îl ascultau cu bucurie. Mulţi, chiar dintre preoţi şi conducători, au crezut în El. Dar mai-marii preoţilor şi liderii naţiunii s-au hotărât să-L condamne şi să-I respingă învăţăturile. Deşi toate eforturile lor de a găsi acuzaţii la adresa Lui au fost fără succes, deşi au simţit influenţa puterii şi a înţelepciunii divine însoţind cuvintele Sale, s-au încătuşat în prejudecăţi. Au respins cea mai clară dovadă a mesianităţii Sale, ca nu cumva să fie constrânşi să devină ucenicii Lui. Aceşti adversari ai lui Isus erau bărbaţii pe care oamenii fuseseră învăţaţi din copilărie să-i respecte, în faţa autorităţii cărora fuseseră obişnuiţi să se supună orbeşte. „Cum se face”, întreba poporul, „că mai-marii şi cărturarii noştri nu cred în Isus? Nu L-ar primi aceşti oameni evlavioşi dacă ar fi El Hristosul?” Influenţa unor asemenea conducători a determinat naţiunea iudaică să-L respingă pe Răscumpărătorul ei.

Mulţi care fac paradă cu marea lor evlavie manifestă acelaşi spirit care i-a influenţat pe acei preoţi şi conducători. Ei refuză să cerceteze Scripturile pentru a vedea care sunt adevărurile speciale pentru acest timp. Se laudă cu numărul, bogăţia şi popularitatea lor şi îi privesc cu dispreţ pe apărătorii adevărului, care sunt puţini la număr, săraci şi nepopulari, având pe deasupra şi o credinţă care-i separă de lume.

Hristos a prevăzut că atitudinea de arogare nejustificată a autorităţii, de care au dat dovadă cărturarii şi fariseii, nu va înceta odată cu împrăştierea iudeilor. El a văzut cu ochi profetici cum autoritatea omenească avea să fie înălţată cu scopul de a stăpâni conştiinţa, fapt ce a constituit un teribil blestem pentru bisericile din toate perioadele istorice. Hristos i-a condamnat puternic pe cărturari şi pe farisei şi i-a avertizat pe oameni să nu-i urmeze pe aceşti conducători orbi, iar cuvintele Sale au fost consemnate în Biblie ca un avertisment pentru generaţiile următoare. (…)

DE CE NE-A DAT DUMNEZEU CUVÂNTUL

Dumnezeu ne-a dat Scriptura ca să-i studiem principiile şi să ştim ce anume cere El de la noi. Când învăţătorul Legii a venit la Isus cu întrebarea: „Ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”, Mântuitorul l-a trimis la Scripturi, spunând: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?” (Luca 10:25,26). Neştiinţa nu-l va scuza nici pe tânăr, nici pe bătrân şi nu-i va scuti de pedeapsa cuvenită pentru călcarea Legii lui Dumnezeu, deoarece Biblia, pe care o au la îndemână, prezintă cu claritate această Lege, cu toate principiile şi cerinţele ei.

Nu este suficient să avem intenţii bune, să facem ceea ce credem că este corect sau ceea ce pastorul sau preotul ne spune că este corect. Deoarece în joc este mântuirea sufletului nostru, trebuie să cercetăm personal Scripturile. Oricât de puternice ne-ar fi convingerile, oricâtă încredere am avea că pastorul sau preotul ştie care este adevărul, nu acestea trebuie să fie baza siguranţei noastre. Avem o hartă care ne arată toate semnele indicatoare în călătoria către cer şi nu trebuie să bâjbâim. (…)

Trăim în cea mai importantă perioadă a istoriei acestei lumi. Destinul oamenilor este gata să fie hotărât. Binele nostru viitor şi salvarea altor suflete depind de calea pe care o alegem acum. Avem nevoie de călăuzirea Duhului adevărului. Orice urmaş al lui Hristos trebuie să se întrebe cu seriozitate: „Doamne, ce vrei să fac?” (Faptele 9:6).

Trebuie să ne umilim înaintea Domnului, cu post şi rugăciune, şi să medităm mult la Cuvântul Său, în special la scenele judecăţii. Trebuie să căutăm să avem acum o experienţă vie şi profundă în ce priveşte lucrurile care ţin de Dumnezeu. Nu avem nicio clipă de pierdut. Evenimente de o importanţă vitală se întâmplă în jurul nostru. Ne găsim pe terenul vrăjit al lui Satana. Nu dormiţi, străjeri ai lui Dumnezeu! Duşmanul vă pândeşte şi este gata în orice moment să sară asupra voastră şi să vă facă prada lui în cazul în care vă lăsaţi cuprinşi de nepăsare şi somnolenţă.

Mulţi au o imagine greşită despre adevărata lor stare înaintea lui Dumnezeu. Se felicită pentru faptele rele pe care nu le comit, dar uită să-şi amintească de faptele bune şi nobile pe care Dumnezeu le cere de la ei, dar pe care au neglijat să le facă. Nu este suficient să fie pomi în grădina lui Dumnezeu, ci trebuie să corespundă aşteptărilor Sale şi să aducă rod. El îi trage la răspundere pentru că n-au făcut tot binele pe care ar fi putut să-l facă prin harul Său, care i-ar fi întărit. În cărţile din ceruri, ei sunt trecuţi ca unii care fac umbră pământului degeaba. Totuşi nici cazul lor nu este cu totul lipsit de speranţă. (…)

Când va veni timpul de probă, se va descoperi cine sunt cei care au făcut din Cuvântul lui Dumnezeu regula lor de viaţă. Vara nu se observă nicio deosebire între brazi şi ceilalţi copaci, dar, când vine viscolul iernii, brazii rămân neschimbaţi, în timp ce ceilalţi copaci îşi pierd frunzele.

Tot astfel, s-ar putea ca, acum, pretinşii creştini să nu se deosebească de creştinii adevăraţi, dar vine timpul când distincţia va fi clară. Să renască opoziţia, să domnească din nou fanatismul şi intoleranţa, să se aprindă persecuţia, şi atunci cei cu inima împărţită şi ipocriţii se vor clătina şi vor renunţa la credinţă, dar creştinul adevărat va sta tare ca o stâncă, credinţa lui va fi mai puternică, speranţa lui va fi mai strălucitoare decât în zilele de prosperitate.

Sugestii de rugăciune:

1. Rugaţi-vă ca, pe măsură ce studiem Cuvântul lui Dumnezeu, Duhul Sfânt să ne conducă la oamenii cărora să le împărtăşim dragostea Sa.

2. Rugaţi-vă ca gândul nostru să fie absorbit de caracterul lui Dumnezeu în aşa măsură încât lumea cu distracţiile ei să nu ne mai atragă.

3. Rugaţi-vă ca studiul Cuvântului lui Dumnezeu să ne ajute să-i vedem pe cei cărora putem să le slujim.