Poezia studiului 9

Din prea plinul inimii

Luca 22,24; Ioan 11,51.52; Fapte 1,14; 2,1.46;
Rom. 14,1-6; 2 Cor. 5,17-21; Efes. 1,7-10; 4,25-32; 5,1.2.

Când ești plin de Cel ce vine, dând pe-afară, bucuros,
Strâns unit prin jertfa păcii îmbrăcării cu Hristos,
Într-un trup de misiune ești un fiu din moarte-ntors,
Prin botezul mântuirii veșniciei credincios.

Nu-i dovadă mai frumoasă, a credinței pe pământ,
Decât inimi încălțate-n cinzecime de Cuvânt,
Când aleargă împreună cu cel slab la Dumnezeu,
Sub stindardul hristocentric și la bine și la greu!

Doar uniți în adevărul Sângelui mântuitor,
Vom fi o făptură nouă, mărturie tuturor,
Purtând vestea împăcării cu Cel care ne-a creat
Și ne vrea curând Acasă, în al slavei Lui regat!

Numai dacă ne unește dorul de-al vedea pe nor,
Vom ajunge-al cinzecimii binecuvântat popor,
O Biserică mireasă, îmbrăcată cu Duh Sfânt,
Care crede și așteaptă Ceruri noi și Nou Pământ!

Cornel Mafteiu
București, 27.11.2018