„Mi se face pielea de găină”

de Andrew McChesney, Adventist Mission

 

Pentru şoferul de camion Safan Karamath, aceasta este o reacţie plăcută. Micile bobiţe se formează pe braţele lui când ascultă o predică. Ele apar în timpul rugăciunii şi când vorbeşte despre noua lui descoperire – Isus şi dragostea pentru El. „Simt în mod real prezenţa lui Dumnezeu aici”, explică el, arătându-şi braţul gol în timpul interviului dat la Universitatea din Caraibele de Sud, o instituţie de educaţie adventistă din Republica Trinidad şi Tobago. Mici ridicături punctau pielea lui maronie.

„Mi se întâmplă asta de fiecare dată când vorbim despre Dumnezeu”, mărturiseşte el. „Pentru mine, este un semn că nu sunt singur.” Karamath s-a simţit singur în cea mai mare parte a vieţii sale. Acum are cincizeci şi trei de ani.

A fost singur la părinţi şi i-a murit mama când era mic. A fost crescut într-o comunitate musulmană din Trinidad, de tatăl lui, care era alcoolic.

„Tatăl meu era mereu beat şi, când venea acasă, trebuia să fug de el”, ne povesteşte Karamath. „Eram pe cont propriu.”

Karamath mergea regulat la moscheea locală împreună cu alţi copii. După căsătorie, s-a convertit împreună cu soţia lui la hinduism şi a crescut opt copii, toţi botezaţi în Biserica Romano- Catolică. Dar tot se simţea singur. În dorinţa lui după o viaţă mai bună, a renunţat la marijuana. După câţiva ani, a abandonat ţigara şi, ulterior, a încetat să mai consume alcool.

Atunci a început să i se facă pielea ca de găină. În urma unei invitaţii primite cu ocazia unui curs de Biblie organizat de universitate pentru copiii din vecinătate, a participat la prezentările de evanghelizare. Copiii lui participă la cursul săptămânal, prezentat de profesorii de la universitate.

„Evanghelia a fost prezentată într-un mod foarte impresionant şi, în sfârşit, după cincizeci de ani, L-am cunoscut pe Domnul”, ne spune Karamath.

Cu acea ocazie, a primit botezul, alături de trei dintre copiii săi, cu vârste de doisprezece, paisprezece şi şaisprezece ani.

Când a fost întrebat dacă ar considera că Dumnezeu l-a părăsit dacă nu i s-ar mai face pielea de găină, el a exclamat: „Nu! Niciodată!” Şi a adăugat că pielea de găină este un semn că nu este singur. „Dumnezeu este cu mine”, a mai precizat el.

O parte a Colectei din Sabatul al Treisprezecelea din acest trimestru este destinată bisericii din cadrul Universităţii Caraibele de Sud pentru a o ajuta să-şi extindă programele de misiune, precum cursul săptămânal de Biblie pentru copii, în urma căruia Safan Karamath şi copiii lui s-au botezat.


Părerea mea