[miercuri, 6 ianuarie] Însărcinarea dată de Împărat

 

 

4. Care a fost răspunsul profetului la întrebarea Domnului?

 

Isaia 6:8

„Am auzit glasul Domnului întrebând: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!””

 

După ce a fost curățit, Isaia a răspuns imediat chemării lui Dumnezeu. În termenii Noului Testament, ar putea fi numit apostol, adică trimis”.

 

Cartea lui Isaia nu începe cu descrierea chemării sale, ca alte cărți profetice (Ieremia 1:4-10; Ezechiel 1–3). Isaia probabil că fusese deja chemat să fie profet înainte de evenimentele descrise în capitolul 6. Biblia ne arată că întâlnirea cu Divinitatea poate să-l încurajeze pe profet și după ce și-a început misiunea (Moise: Exodul 34; Ilie: 1 Împărați 19). De asemenea, în contrast cu celelalte exemple în care Dumnezeu îi spune unui om că trebuie să fie profet, în Isaia 6 profetul se oferă pentru o misiune specială. Deci Isaia 1–5 reprezintă condițiile din momentul în care Isaia a fost chemat pentru prima dată, după care Dumnezeu dă avânt misiunii lui, încurajându-l în templu și confirmându-i iarăși însărcinarea lui de glas profetic al lui Dumnezeu.

 

5. Dumnezeu l-a încurajat pe Isaia în Templul Său. Există dovezi în alte locuri în Biblie că sanctuarul lui Dumnezeu este un loc al încurajării?

 

Psalmii 73: 17

„…până ce am intrat în Sfântul Locaş al lui Dumnezeu şi am luat seama la soarta de la urmă a celor răi”.

 

Evrei 4:14-16

„14 Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să rămânem tari în mărturisirea noastră. 15 Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. 16 Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie”.

 

Evrei 10:19-23

„19 Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt 20 pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său, 21 şi fiindcă avem un Mare preot pus peste casa lui Dumnezeu, 22 să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată. 23 Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa”.

 

Apocalipsa 5

„Apoi am văzut în mâna dreaptă a Celui ce şedea pe scaunul de domnie o carte, scrisă pe dinăuntru şi pe dinafară, pecetluită cu şapte peceţi. 2 Şi am văzut un înger puternic, care striga cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-i rupă peceţile?” 3 Şi nu se găsea nimeni nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea. 4 Şi am plâns mult, pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea şi să se uite în ea. 5 Şi unul din bătrâni mi-a zis: „Nu plânge: Iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea şi cele şapte peceţi ale ei. 6 Şi la mijloc, între scaunul de domnie şi cele patru făpturi vii şi între bătrâni, am văzut stând în picioare un Miel. Părea înjunghiat şi avea şapte coarne şi şapte ochi, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pământul. 7 El a venit şi a luat cartea din mâna dreaptă a Celui ce şedea pe scaunul de domnie. 8 Când a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o alăută şi potire de aur, pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor. 9 Şi cântau o cântare nouă şi ziceau: Vrednic eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile, căci ai fost înjunghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam. 10 Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru şi ei vor împărăţi pe pământ!” 11 M-am uitat şi, împrejurul scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii şi în jurul bătrânilor, am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi mii de mii. 12 Ei ziceau cu glas tare: „Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!” 13 Şi pe toate făpturile, care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare, şi tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: „Ale Celui ce şade pe scaunul de domnie şi ale Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!” 14 Şi cele patru făpturi vii ziceau: „Amin!” Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ şi s-au închinat Celui ce este viu în vecii vecilor!”

 

Sanctuarul lui Dumnezeu vibrează de o putere extraordinară, dar este și un loc în care oamenii slabi și cu greșeli ca noi pot găsi refugiu. Putem fi liniștiți știind că Dumnezeu este la lucru pentru a ne salva prin Isus Hristos, Marele nostru Preot.

 

Ioan L-a văzut pe Isus ca pe un miel de jertfă înjunghiat (Apocalipsa 5:6). Nu era o priveliște frumoasă. Descrierea arată că, deși a înviat din morți și S-a înălțat la ceruri, Isus poartă necontenit amintirea evenimentului de la cruce. El este înălțat pentru a-i atrage pe toți oamenii la Sine, la altarul Lui.

 

Ce încurajare găsești în apropierea de tronul lui Dumnezeu, prin credință, în rugăciune? Cum ai găsit har și îndurare în vreme de nevoie?

 

 

Post-ul [miercuri, 6 ianuarie] Însărcinarea dată de Împărat apare prima dată în Studiu Biblic.