6. De ce este atât de important să supunem gândurile noastre ascultării de Hristos? De ce frica de Domnul este începutul înţelepciunii?

 

2 Corinteni 10:5,6

”5 Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu, şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos. 6 Îndată ce se va săvârşi ascultarea aceasta din partea voastră, suntem gata să pedepsim orice neascultare.”

 

Proverbele 1:7

”Frica Domnului este începutul ştiinţei, dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura.”

 

Proverbele 9:10

”Începutul înţelepciunii este frica de Domnul şi ştiinţa sfinţilor este priceperea.”

 

Dumnezeu ne­-a dat capacitatea de a gândi. Fiecare activitate omenească și fiecare argument teologic ne solicită capacitatea de a gândi și de a formula concluzii. Noi nu susținem o credință irațională. Dar, odată cu Iluminismul secolului XVIII, oamenii i-­au atribuit rațiunii umane un rol nou și dominant, în special în Vest, rol care trece dincolo de capacitatea noastră de a gândi și de a ajunge la concluzii corecte.

 

Unii consideră că toată cunoștința omenirii se bazează pe experiența senzorială, în timp ce alții consideră că rațiunea omului este sursa principală a cunoștinței. Această abordare, numită raționalism, susține că adevărul nu este senzorial, ci intelectual și provine din rațiune. Cu alte cuvinte, există anumite adevăruri pe care doar rațiunea noastră le poate discerne direct. Astfel, rațiunea omului devine testul și norma pentru adevăr. Ea devine noua autoritate în fața căreia totul trebuie să se plece, inclusiv autoritatea bisericii și chiar și autoritatea Bibliei. Tot ceea ce nu era de la sine înțeles pentru rațiunea omului a fost dat la o parte și legitimitatea sa, pusă sub semnul întrebării. Această atitudine a fost aplicată multor părți din Biblie. Toate minunile, crearea lumii în șase zile, nașterea lui Isus din fecioară sau învierea în trup, nu au mai fost considerate adevărate și demne de încredere.

 

Dar să nu uităm că până și puterea de a raționa este afectată de păcat și trebuie să fie adusă sub stăpânirea lui Hristos. Oamenii au o înțelegere întunecată și s­-au îndepărtat de Dumnezeu (Efeseni 4:18). Noi avem nevoie să fim iluminați de Cuvântul Său. Mai mult, faptul că Dumnezeu este Creatorul nostru sugerează că, din punct de vedere biblic, rațiunea noastră nu a fost creată să funcționeze independent sau autonom de Dumnezeu. Ci „începutul înțelepciunii este frica de Domnul” (Proverbele 9:10, vezi și 1:7). Doar atunci când acceptăm descoperirea lui Dumnezeu, revelată în Cuvântul Său scris, ca fiind mai presus de orice în viața noastră și suntem dispuși să urmăm ce este scris în Biblie, doar atunci putem raționa corect.

 

În urmă cu multe secole, președintele american Thomas Jefferson și-a făcut o versiune proprie a Noului Testament, eliminând tot ce era împotriva rațiunii, după părerea lui. A scos aproape toate minunile lui Isus, inclusiv învierea Sa. Ce ar trebui să ne învețe acest lucru despre limitele rațiunii umane în înțelegerea adevărului?