6. Citeşte Daniel 9:24-27. Cum înţelegem evenimentele prezentate aici?

 

Daniel 9:24-27

”24 Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispăşirea păcatelor, până la ispăşirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veşnice, până la pecetluirea vedeniei şi a prorociei şi până la ungerea Sfântului sfinţilor. 25 Să ştii dar şi să înţelegi că, de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului până la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni; apoi timp de şaizeci şi două de săptămâni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de strâmtorare. 26 După aceste şaizeci şi două de săptămâni, Unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea şi Sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile. 27 El va face un legământ trainic cu mulţi timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât’.”

 

 

La sfârșitul vedeniei despre cele 2 300 de seri și dimineți, profetul a rămas uimit deoarece nu putea să o înțeleagă (Daniel 8:27). Zece ani mai târziu, Gabriel a venit să îl ajute pe Daniel să înțeleagă (Daniel 9:23), i­-a oferit informațiile care lipseau și i-­a descoperit că lucrarea lui Mesia urma să fie împlinită spre sfârșitul perioadei profetice de 70 de săptămâni. Conform principiului an­-zi și a desfășurării evenimentelor prezentate, cele 70 de săptămâni trebuie înțelese ca 490 de ani. Punctul de început al acestei perioade este porunca de reconstruire a Ierusalimului (Daniel 9:25), dată de împăratul Artaxerxes în 457 î.Hr. Atunci li s­-a permis evreilor, sub conducerea lui Ezra, să reconstruiască Ierusalimul (Ezra 7). Conform textului biblic, cele 70 de săptămâni sunt „hotărâte” sau „puse deoparte” dintr­-o perioadă mai lungă, adică din cei 2 300 de ani menționați în vedenia din capitolul 8. Deci cei 2 300 de ani și cei 490 de ani trebuie să aibă același punct de început, adică anul 457 î.Hr.

 

Profeția despre 70 de săptămâni este împărțită în trei secțiuni: 7 săptămâni, 62 de săptămâni și ultima săptămână.

 

Cel mai probabil, cele 7 săptămâni (49 de ani) fac referire la perioada în care Ierusalimul trebuia reconstruit. După aceste 7 săptămâni vor fi alte 62 de săptămâni (434 de ani) până la „Unsul”, Mesia (Daniel 9:25). Astfel, la 483 de ani după porunca lui Artaxerxes, adică anul 27 d.Hr., Isus Mesia este botezat și uns de Duhul Sfânt pentru lucrarea Sa mesianică.

 

În a șaptezecea săptămână urmau să aibă loc alte evenimente importante:

(1) „Unsul va fi stârpit” (Daniel 9:26), făcând referire la moartea lui Hristos.

(2) Mesia „va face un legământ trainic cu mulți timp de o săptămână” (vers. 27). Aceasta este misiunea specială a lui Isus și a apostolilor pentru națiunea iudaică, care se face în ultima „săptămână”, din 27 până în 34 d.Hr.

(3) „Dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa și darul de mâncare” (vers. 27). La trei ani și jumătate de la botezul Său (adică la jumătatea săptămânii), Isus a pus capăt sistemului de jertfe – în sensul că acesta și-­a pierdut orice semnificație profetică – aducându-­Se pe Sine ca jertfă finală și desăvârșită a Noului Legământ, nemaifiind nevoie de aducerea animalelor ca jertfă. Ultima săptămână a profeției celor 60 de săptămâni s-­a încheiat în 34 d.Hr., când Ștefan a fost omorât cu pietre și solia Evangheliei a început să fie dusă și la neamuri.