[joi, 12 decembrie] Părinţii voștri n-au făcut la fel?

Zelul lui Neemia pentru Sabat este admirabil. Neemia era atât de hotărât cu privire la păzirea Sabatului, încât chiar a promis să „pună mâna” pe negustorii din alte ținuturi. Cu alte cuvinte, el ar fi intervenit personal dacă i­-ar fi prins din nou în cetate sau la porți în Sabat. Fiind conducător, el avea responsabilitatea oficială de a se asigura că această poruncă era păzită.

 

„Neemia i­-a mustrat fără teamă pentru neglijarea datoriei: «Ce înseamnă această faptă rea pe care o faceți, pângărind ziua Sabatului?» i­-a întrebat el categoric. «Oare n-­au lucrat așa părinții voștri și nu din pricina aceasta a trimis Dumnezeul nostru toate aceste nenorociri peste noi și peste cetatea aceasta? Și voi aduceți din nou mânia Lui împotriva lui Israel, pângărind Sabatul!» Apoi, a poruncit să se închidă porțile Ierusalimului înainte de Sabat, de îndată ce le va ajunge umbra, și să nu se deschidă decât după Sabat și, având mai multă încredere în slujitorii lui decât în cei rânduiți de supraveghetorii Ierusalimului, i­-a așezat la porți ca să fie sigur că poruncile lui sunt respectate.” – Ellen G. White, Profeți și regi, pp. 671–672

 

Se pare că avertizările lui Neemia referitoare la pângărirea Sabatului au avut ecou până târziu – evangheliile Îl prezintă pe Isus ca luptând­u-Se iar și iar cu conducătorii religioși pe tema păzirii corecte a Sabatului.

 

6. Care este problema prezentată în pasajele de mai jos și cum ne ajută istoria lui Israel să ne explicăm de ce a apărut această controversă?

 

Matei 12:1-8

”În vremea aceea, Isus trecea prin lanurile de grâu într-o zi de Sabat. Ucenicii Lui, care erau flămânzi, au început să smulgă spice de grâu şi să le mănânce. 2 Fariseii, când au văzut lucrul acesta, I-au zis: „Uite că ucenicii Tăi fac ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului”. 3 Dar Isus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit ce a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau împreună cu el? 4 Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu şi a mâncat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, pe care nu-i era îngăduit să le mănânce nici lui, nici celor ce erau cu el, ci numai preoţilor? 5 Sau n-aţi citit în Lege că, în zilele de Sabat, preoţii calcă Sabatul în Templu, şi totuşi sunt nevinovaţi? 6 Dar Eu vă spun că aici este Unul mai mare decât Templul. 7 Dacă aţi fi ştiut ce înseamnă: ‘Milă voiesc, iar nu jertfe’, n-aţi fi osândit pe nişte nevinovaţi. 8 Căci Fiul omului este Domn şi al Sabatului.””

 

Marcu 3:1-6

”Isus a intrat din nou în sinagogă. Acolo se afla un om cu mâna uscată. 2 Ei pândeau pe Isus să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să-L poată învinui. 3 Şi Isus a zis omului care avea mâna uscată: „Scoală-te şi stai la mijloc!” 4 Apoi le-a zis: „Este îngăduit în ziua Sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi viaţa cuiva sau s-o pierzi?” Dar ei tăceau. 5 Atunci, rotindu-Şi privirile cu mânie peste ei şi mâhnit de împietrirea inimii lor, a zis omului: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o, şi mâna i s-a făcut sănătoasă. 6 Fariseii au ieşit afară şi s-au sfătuit îndată cu irodianii cum să-L piardă.”

 

Luca 6:6-11

”6 În altă zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus a intrat în sinagogă şi învăţa pe norod. Acolo era un om care avea mâna dreaptă uscată. 7 Cărturarii şi fariseii pândeau pe Isus, să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să aibă de ce să-L învinuiască. 8 Dar El le ştia gândurile şi a zis omului care avea mâna uscată: „Scoală-te şi stai în mijloc”. El s-a sculat şi a stat în picioare. 9 Şi Isus le-a zis: „Vă întreb: Este îngăduit în ziua Sabatului a face bine ori a face rău? A scăpa o viaţă sau a o pierde?” 10 Atunci, Şi-a rotit privirile peste toţi şi a zis omului: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o, şi mâna i s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă. 11 Ei turbau de mânie şi s-au sfătuit ce ar putea să facă lui Isus.”

 

Ioan 5:5-16

”5 Acolo se afla un om bolnav de treizeci şi opt de ani. 6 Isus, când l-a văzut zăcând şi fiindcă ştia că este bolnav de multă vreme, i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?” 7 „Doamne”, I-a răspuns bolnavul, „n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa şi, până să mă duc eu, se pogoară altul înaintea mea”. 8 „Scoală-te”, i-a zis Isus, „ridică-ţi patul şi umblă”. 9 Îndată omul acela s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla. Ziua aceea era o zi de Sabat. 10 Iudeii ziceau, deci, celui ce fusese vindecat: „Este ziua Sabatului, nu-ţi este îngăduit să-ţi ridici patul”. 11 El le-a răspuns: „Cel ce m-a făcut sănătos mi-a zis: ‘Ridică-ţi patul şi umblă’.” 12 Ei l-au întrebat: „Cine este omul acela care ţi-a zis: ‘Ridică-ţi patul şi umblă?’” 13 Dar cel vindecat nu ştia cine este, căci Isus se făcuse nevăzut din norodul care era în locul acela. 14 După aceea, Isus l-a găsit în Templu şi i-a zis: „Iată că te-ai făcut sănătos, de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău”. 15 Omul acela s-a dus şi a spus iudeilor că Isus este Acela care-l făcuse sănătos. 16 Din pricina aceasta, iudeii au început să urmărească pe Isus şi căutau să-L omoare, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua Sabatului.”

 

În zelul lor, oricât de greșit era, pentru a se asigura că Sabatul nu era „profanat”, acești conducători religioși au fost atât de fanatici, încât L-­au acuzat pe Isus, pe Acela care era „Domn chiar și al Sabatului” (Luca 6:5), că îl încălca. Fără îndoială că au dus lucrurile prea departe! Este ironic că, în timp ce erau foarte preocupați de Lege, mulți dintre ei uitaseră „cele mai însemnate” aspecte ale Legii: „dreptatea, mila și credincioșia” (Matei 23:23).

 

Cum am putea noi, personal și ca biserică, să fim atenți să nu facem aceeași greșeală, fie în ce privește Sabatul, fie în alte aspecte pe care le considerăm importante pentru credința noastră?