[miercuri, 11 decembrie] Încălcarea poruncii despre Sabat
4. Ce problemă prezintă Neemia în pasajul de mai jos?
Neemia 13:15,16
”15 Pe vremea aceea, am văzut în Iuda nişte oameni călcând la teasc în ziua Sabatului, aducând snopi, încărcând măgarii cu vin, struguri şi smochine şi cu tot felul de lucruri şi aducându-le la Ierusalim în ziua Sabatului. Şi i-am mustrat chiar în ziua când îşi vindeau mărfurile. 16 Mai erau şi nişte tirieni aşezaţi în Ierusalim care aduceau peşte şi tot felul de mărfuri şi le vindeau fiilor lui Iuda în ziua Sabatului şi în Ierusalim.,”
Nu este ușor să iei poziție de partea lui Dumnezeu când ești în minoritate. Deoarece Dumnezeu spusese că Sabatul trebuie să fie o zi sfântă, în care să nu se facă nicio lucrare, Neemia dorea să se asigure că în Ierusalim era păzită această poruncă. Cu siguranță că a simțit obligația morală de a adopta acea poziție și a acționat pe baza ei. Sabatul a fost creat să fie încoronarea săptămânii creațiunii, ca o zi specială în care oamenii să fie reînnoiți și refăcuți prin timpul petrecut în mod special cu Dumnezeu pentru că ocupațiile zilnice și preocupările pentru lucrurile din lumea aceasta sunt lăsat la o parte. Ideea importantă este că Sabatul zilei a șaptea a fost și rămâne un mijloc puternic care îi ajută pe cei care, prin harul lui Dumnezeu, se străduiesc să-l păzească, să mențină o credință vie și să se bucure de beneficiile fizice și spirituale pe care le oferă.
5. Ce a făcut Neemia pentru a pune capăt cumpărării și vânzării în Sabat?
Neemia 13:17-22
”17 Am mustrat pe mai-marii lui Iuda şi le-am zis: „Ce înseamnă această faptă rea pe care o faceţi pângărind ziua Sabatului? 18 Oare n-au lucrat aşa părinţii voştri şi nu din pricina aceasta a trimis Dumnezeul nostru toate aceste nenorociri peste noi şi peste cetatea aceasta? Şi voi aduceţi din nou mânia Lui împotriva lui Israel, pângărind Sabatul!” 19 Apoi am poruncit să se închidă porţile Ierusalimului înainte de Sabat, de îndată ce le va ajunge umbra, şi să nu se deschidă decât după Sabat. Şi am pus câţiva din slujitorii mei la porţi, să oprească intrarea sarcinilor de mărfuri în ziua Sabatului. 20 Şi aşa negustorii şi vânzătorii de tot felul de lucruri au petrecut noaptea o dată şi de două ori afară din Ierusalim. 21 I-am mustrat şi le-am zis: „Pentru ce staţi noaptea înaintea zidului? Dacă veţi mai face încă o dată lucrul acesta, voi pune mâna pe voi.” Din clipa aceea, n-au mai venit în timpul Sabatului. 22 Am poruncit şi leviţilor să se curăţească şi să vină să păzească porţile, ca să sfinţească ziua Sabatului. Adu-Ţi aminte de mine, Dumnezeule, şi pentru aceste lucruri şi ocroteşte-mă după marea Ta îndurare!”
Deoarece era conducătorul ținutului Iuda, Neemia considera că unul dintre rolurile lui era să implementeze regulile. Întrucât regulile din Iuda se bazau pe Legea lui Dumnezeu, el a înălțat această Lege, inclusiv porunca Sabatului. Poate că, dacă nobilii din Iuda s-ar fi împotrivit corupției aduse prin marele-preot, Neemia nu ar fi fost pus în acea situație. Totuși conducătorii și nobilii probabil că aveau resentimente față pe Neemia, pentru că îi obligase să restituie cele datorate săracilor; astfel, se pare că ei nu s-au opus schimbărilor aduse de Eliașib și de Tobia. Mai întâi Neemia îi mustră pe mai-marii țării și apoi poruncește ca porțile să fie închise și să fie puși slujitori la porți pentru a le păzi. Când piața este mutată afară din cetate, el ia măsuri și mai drastice și amenință să pună mâna pe negustori în Sabatul următor. Probabil că Neemia era un om de cuvânt, deoarece negustorii au înțeles ideea și au stat departe de cetate.
