[sâmbătă, 7 decembrie] Apostazia poporului
Text de memorat:
Neemia 13:22
”Am poruncit şi leviţilor să se curăţească şi să vină să păzească porţile, ca să sfinţească ziua Sabatului. Adu-Ţi aminte de mine, Dumnezeule, şi pentru aceste lucruri şi ocroteşte-mă după marea Ta îndurare!”
În perioada dintre evenimentele descrise în capitolele 12 și 13, Neemia s-a întors în Babilon. Deși nu știm cât timp a fost plecat, când s-a întors (probabil în jurul anilor 430-425 î.Hr.), poporul începuse să cadă de la credință. Iudeii făcuseră legământ cu Dumnezeu și făgăduiseră, în primul rând, să nu se căsătorească cu închinătorii la idoli, în al doilea rând, să păzească Sabatul și, în al treilea rând, să aibă grijă de templu și de slujitorii lui prin zecimi și daruri (Neemia 10), însă încălcaseră toate aceste trei angajamente.
La întoarcerea lui Neemia, tot poporul era foarte relaxat în privința devoțiunii. Oamenii începuseră să nu mai aducă zecimea și darurile, foloseau încăperile de la templu în alte scopuri, încetaseră să mai păzească Sabatul cum se cuvine și chiar încheiaseră legături de căsătorie cu națiunile din jur. Mai rău, chiar conducătorii pe care îi lăsase Neemia la plecare erau cei care contribuiseră la declinul relației poporului cu Dumnezeu. Nu este deloc surprinzător că Neemia a fost devastat când a descoperit cât de mult se schimbaseră lucrurile. Totuși, în loc să accepte situația, el a acționat din nou pentru slava lui Dumnezeu.
Studiu la rând
Biblia: Neemia 1–7
1. Cine au fost cei cărora nu le-a plăcut că venea un om să caute binele copiilor lui Israel?
2. Despre cine scria Neemia că „locuiesc pe deal”?
3. Cum se numea prorocița care încerca să-l sperie pe Neemia?
4. Câți cântăreți și cântărețe se aflau printre cei întorși cu Zorobabel?
Ellen G. White, ”Evanghelizare”, subcapitolul „Importanţa sfătuirii și a rugăciunii”
5. Pentru cine trebuie să se roage membrii bisericilor noastre și pentru cine trebuie să se roage pastorii?
