[vineri, 9 august] Un gând de încheiere

 

 

„Am fost instruită să aduc în atenția poporului nostru Isaia 58. Citiți acest capitol cu atenție și înțelegeți felul de slujire care va aduce viață în bisericile noastre! Lucrarea Evangheliei trebuie dusă înainte prin dărnicia noastră la fel ca și prin truda noastră. Când întâlniți suflete suferinde, care au nevoie de ajutor, ajutați-le! Când întâlniți flămânzi, hrăniți-i! Făcând aceasta, veți lucra în domeniul de lucru al lui Hristos. Lucrarea sfântă a Maestrului a fost o lucrare de binefacere. Poporul nostru de pretutindeni să fie încurajat să ia parte la ea.” – Ellen G. White, Lucrarea de binefacere, p. 29

 

Rezumat:

Deși erau preocupați de răul care se făcea în țară, profeții se concentrau în mod special asupra relelor comise de poporul care susținea că se închină lui Dumnezeu. Pentru profeți și pentru Isus, închinarea nu are de a face cu nedreptatea și o astfel de religie este numită fățărnicie. Adevărata închinare include eforturile împotriva asupririi și grija față de săraci și nevoiași.

 

Studiu suplimentar:

Ellen G. White, ”Lucrarea de binefacere”, capitolul „Isaia 58 – O rețetă divină”; Hristos, Lumina lumii, capitolul „Vaiuri pentru farisei”.