[luni, 6 mai] Aspecte ale dragostei în cântarea dragostei

3. Ce aspecte ale dragostei sunt prezentate în următoarele pasaje?

 

Cântarea Cântărilor 1:2

”Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Căci toate dezmierdările tale sunt mai bune decât vinul”

 

Cântarea Cântărilor 2:10-13,16

”Preaiubitul meu vorbeşte şi-mi zice: „Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso! Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia şi s-a dus. Se arată florile pe câmp, a venit vremea cântării şi se aude glasul turturicii în câmpiile noastre. Se pârguiesc roadele în smochin şi viile înflorite îşi răspândesc mirosul. Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso! Preaiubitul meu este al meu, şi eu sunt a lui; el îşi paşte turma între crini. Până la răcoarea zilei şi până la lungirea umbrelor, întoarce-te!… Iubitule, sari ca o căprioară sau ca puiul de cerb peste munţii ce ne despart.”

 

Cântarea Cântărilor 3:11

”Ieşiţi, fetele Sionului, şi priviţi pe împăratul Solomon, cu cununa cu care l-a încununat mamă-sa în ziua cununiei lui, în ziua veseliei inimii lui.”

 

Cântarea Cântărilor 4:1-7

”Ce frumoasă eşti, iubito, ce frumoasă eşti! Ochii tăi sunt ochi de porumbiţă, sub marama ta. Părul tău este ca o turmă de capre, poposită pe coama Muntelui Galaad. Dinţii tăi sunt ca o turmă de oi tunse, care ies din scăldătoare, toate cu gemeni, şi niciuna din ele nu este stearpă. Buzele tale sunt ca un fir de cârmâz şi gura ta este drăguţă; obrazul tău este ca o jumătate de rodie, sub marama ta. Gâtul tău este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă de arme; o mie de scuturi atârnă de el, toate scuturi de viteji. Amândouă ţâţele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare care pasc între crini. Până se răcoreşte ziua şi până fug umbrele, voi veni la tine, munte de mir, şi la tine, deal de tămâie. Eşti frumoasă de tot, iubito, şi n-ai niciun cusur.”

 

Cântarea Cântărilor 5:16

”Cerul gurii lui este numai dulceaţă şi toată fiinţa lui este plină de farmec. Aşa este iubitul meu, aşa este scumpul meu, fiice ale Ierusalimului!”

 

Cântarea Cântărilor 6:6

”Dinţii tăi sunt ca o turmă de oi care ies din scăldătoare, toate cu gemeni, şi niciuna dintre ele nu este stearpă.”

 

Cântarea Cântărilor 7:1-9

”Ce frumoase îţi sunt picioarele în încălţămintea ta, fată de domn! Marginile rotunde ale coapsei tale sunt ca nişte lănţişoare de pus la gât, lucrate de mâinile unui meşter iscusit. Pântecele tău este un pahar rotund, de unde nu lipseşte vinul mirositor; trupul tău este un snop de grâu, încins cu crini. Amândouă ţâţele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare. Gâtul tău este ca un turn de fildeş; ochii tăi sunt ca iazurile Hesbonului, de lângă Poarta Bat-Rabim; nasul tău este ca turnul Libanului, care priveşte spre Damasc. Capul tău este cum e Carmelul şi părul capului tău este ca purpura împărătească: până şi un împărat ar fi înlănţuit de pletele tale!…Ce frumoasă şi ce plăcută eşti tu, iubito, în mijlocul desfătărilor! Statura ta este ca finicul şi ţâţele tale ca nişte struguri. Îmi zic: „Mă voi sui în finic şi-i voi apuca crăcile!” Atunci, ţâţele tale vor fi ca strugurii din vie, mirosul suflării tale, ca al merelor. Şi gura ta toarnă un vin ales, care curge lin, ca răspuns la dezmierdările mele, şi alunecă pe buzele noastre când adormim!”

 

Cântarea Cântărilor 8:6,7

”Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe braţul tău; căci dragostea este tare ca moartea, şi gelozia este neînduplecată ca Locuinţa morţilor; jarul ei este jar de foc, o flacără a Domnului. Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, şi râurile n-ar putea s-o înece; de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n-ar avea decât dispreţ.”

 

Cântarea cântărilor arată cum prietenii petrec timp împreună, comunică deschis şi îşi poartă de grijă unul altuia. În Cântarea cântărilor, doi buni prieteni devin parteneri de căsătorie. Soţia declară: „Aşa este scumpul [prietenul – trad. KJV] meu” (5:16). Cuvântul prieten exprimă companie şi prietenie fără nuanţele parteneriatului sexual. Fericiţi sunt soţul şi soţia care îşi sunt prieteni apropiaţi.

 

În întreg poemul, complimentele intime şi gesturile de iubire exprimă o atracţie puternică, încântarea fizică şi emoţională pe care bărbatul şi femeia o găsesc unul în celălalt. Intimitatea naturală şi dragostea romantică sunt un dar de la Creator, care să-i ajute pe cei doi să dezvolte o legătură strânsă între ei. Când partenerii sunt deschişi faţă de lucrarea dragostei divine în inimile lor, dragostea lor omenească este „rafinată şi curăţită, înălţată şi înnobilată.” – Ellen G. White, Căminul adventist, p. 99

 

Aceste versete exprimă, de asemenea, cele mai nobile gânduri despre dragoste. Astfel, adevărata dragoste nu este ceva natural pentru inima omenească; ea este un dar al Duhului Sfânt (Romani 5:5). O astfel de dragoste îi leagă pe soţ şi pe soţie într-o unire durabilă. De dragostea bazată pe angajament este foarte mare nevoie în relaţia părinte-copil, pentru a clădi în cei mici un sentiment de încredere. Dragostea care se dăruieşte pe sine îi leagă pe credincioşi laolaltă în trupul lui Hristos, care este biserica Lui. Cântarea cântărilor ne cheamă să facem din această dragoste o forţă activă în relaţia noastră maritală.

 

Ce elemente comune putem găsi între relația soț-soție și relația noastră cu Dumnezeu?