[Miercuri] Biserica din Antiohia
După relatarea despre convertirea lui Corneliu, Luca întrerupe firul istorisirii despre lucrarea lui Petru şi arată cum a ajuns Evanghelia la alte popoare, la început.
5. Ce s-a întâmplat când unii evrei din Ierusalim s-au refugiat în Antiohia?
Faptele 11:19-26
19. Cei ce se împrăştiaseră, din pricina prigonirii întâmplate cu prilejul lui Ştefan, au ajuns până în Fenicia, în Cipru şi în Antiohia şi propovăduiau Cuvântul numai iudeilor.
20. Totuşi printre ei au fost câţiva oameni din Cipru şi din Cirena care au venit în Antiohia, au vorbit şi grecilor şi le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus.
21. Mâna Domnului era cu ei, şi un mare număr de oameni au crezut şi s-au întors la Domnul.
22. Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim şi au trimis pe Barnaba până la Antiohia.
23. Când a ajuns el şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi i-a îndemnat pe toţi să rămână cu inimă hotărâtă alipiţi de Domnul.
24. Căci Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sfânt şi de credinţă. Şi destul de mult norod s-a adăugat la Domnul.
25. Barnaba s-a dus apoi la Tars, ca să caute pe Saul;
26. şi, când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg au luat parte la adunările bisericii şi au învăţat pe mulţi oameni. Pentru întâia dată, ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia.
Pasajul acesta din Faptele 11 reia firul istorisirii din capitolul 8 despre persecuţia dusă de Pavel. Dacă până la acest moment evenimentele se petrec în principal în Iudeea şi în împrejurimi, începând de aici înainte ele depăşesc cu mult graniţele Iudeei.
Luca acordă o atenţie specială marii cetăţi Antiohia din Siria. Câţiva creştini evrei refugiaţi în Antiohia le-au propovăduit evreilor şi grecilor de acolo Evanghelia şi mulţi dintre aceştia s-au convertit. Prin eforturile lor, misiunea încredinţată de Isus înainte de înălţare (Faptele 1:8) începea să fie îndeplinită. Ei au fost cei care au pus bazele misiunii pentru oamenii de toate naţionalităţile.
Aflând despre succesul bisericii în Antiohia, apostolii care erau în Ierusalim au hotărât să-l trimită acolo pe Barnaba ca să evalueze situaţia. Barnaba a observat marile oportunităţi de răspândire a Evangheliei şi, bănuind că Pavel avea să-i fie de mare ajutor, l-a adus şi pe el din Tars.
Şi a avut dreptate. După un an de activitate împreună, mari mulţimi, formate în principal din neamuri, au auzit Evanghelia. Entuziasmul cu care vorbeau despre Isus Hristos le-a atras în premieră credincioşilor numele de „creştini” (Faptele 11:26). Din moment ce numele acesta „li s-a dat”, înseamnă că el a fost inventat de cei din afara bisericii, probabil ca epitet jignitor. Credincioşii preferau numele de „fraţi” (Faptele 1:16), „ucenici” (6:1) sau „sfinţi” (9:13). Când a fost scrisă cartea Faptele apostolilor, denumirea de „creştin” se răspândise deja (26:28), iar Luca pare a-l privi favorabil. „Creştin” are sensul de urmaş, sau adept, al lui Hristos.
Ce înseamnă pentru tine numele de „creştin”? Prin ce anume arăţi că eşti creştin? Cu alte cuvinte, prin ce anume te distingi de un necreştin?
Post-ul Biserica din Antiohia apare prima dată în Studiu Biblic.
