[Vineri] El va veni iar
4.Cum descrie Luca înălţarea lui Isus? Ce semnificaţie are faptul că le-au vorbit doi îngeri?
Faptele apostolilor 1 9 După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor. 10 Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb 11 şi au zis: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.”
Deuteronomul 19:15 Un singur martor nu va fi de ajuns împotriva unui om, ca să adeverească vreo nelegiuire sau vreun păcat oarecare; un fapt nu va putea fi întemeiat decât pe mărturia a doi sau trei martori.
Relatarea lui Luca despre înălţarea lui Isus este destul de concisă. Domnul Se afla împreună cu ucenicii pe Muntele Măslinilor şi, pe când îi binecuvânta (Luca 24:51), S-a înălţat la cer. Limbajul este desigur unul fenomenologic, în sensul că scena este înfăţişată aşa cum a fost ea percepută de ochiul uman, nu aşa cum s-a derulat în realitate. Isus pleca de pe pământ şi singurul mod de a descrie acest lucru era să spui că Se deplasa în sus.
Înălţarea lui Isus a fost un act supranatural al lui Dumnezeu, unul dintre multele acte supranaturale amintite în Biblie. Ideea aceasta vrea să ne-o transmită Luca prin folosirea pasivului epērthē (a fost luat la cer). Forma aceasta verbală, deşi nu mai apare în altă parte în Noul Testament, ci doar de câteva ori în versiunea în limba greacă a Vechiului Testament (Septuaginta), unde descrie tot acte divine, ne sugerează că Dumnezeu Însuşi L-a luat pe Isus la cer, fiindcă tot El Îl înviase din morţi (Faptele 2:24,32; Romani 6:4; 10:9).
După ce notează că un nor L-a ascuns pe Isus de ochii ucenicilor, Luca relatează – doar în Faptele apostolilor – scena cu cei doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb. Descrierea lor coincide cu cea a îngerilor în haine strălucitoare (Faptele 10:30; Ioan 20:12). Ei li s-au arătat ucenicilor ca să-i asigure că Isus avea să Se întoarcă la fel cum a plecat. Doar aici găsim scris că Isus S-a înălţat la cer în timp ce ei stăteau „cu ochii pironiţi spre cer” (Faptele 1:9; n.t. – „în timp ce ei se uitau”, NTR).
Înălţarea vizibilă a devenit astfel garanţia întoarcerii Sale vizibile. El va reveni tot pe un nor, dar „cu putere şi slavă mare”, nu în văzul unui grup mic de oameni, ci în văzul tuturor (Apocalipsa 1:7) şi nu va fi singur (Luca 9:26; 2 Tesaloniceni 1:7). Slava celei de-a doua veniri va depăşi cu mult slava primei veniri.
Cum să păstrăm tot timpul în minte realitatea şi promisiunea revenirii lui Isus? Ce efect ar trebui să aibă acest mare adevăr asupra diferitelor aspecte ale vieţii noastre?
