Trebuie să te cunosc

 

Necazul a început când se întorcea de la o acțiune  creștină în afara orașului. Venea în Bandung, West Java, pe autostrada principală, același drum pe care plecase din oraș cu două zile în urmă. Aglomerația haotică era aproape normală în această parte a orașului. Animale, oameni și ricșe își croiau drum prin traficul motorizat care se târa în pas de melc spre oraș. De ceva timp, Bill era blocat în spatele unui autobuz supraaglomerat. Deodată, o zdruncinătură i-a atras atenția și a observat că ceva îl lovise într-o parte a mașinii. Văzând un polițist care se apropia agitându-și bastonul, Bill a coborât pregătit pentru tot ce putea fi mai rău. Ceilalți misionari îl avertizaseră să nu se încurce cu poliția. De fapt, oamenii de acolo nici nu mai chemau poliția, nici măcar în cazul jefuirii unei locuințe. Experiența demonstrase că era mai rentabil să suporte pierderile datorate furtului decât să îndure dificultățile care rezultau din faptul că poliția era coruptă.

 

Bill n-a trebuit să aștepte mult pentru a afla ce făcuse. Cu câteva sute de metri înainte de zona pieței, drumul începea să fie cu sens unic. Autobuzele și alte vehicule publice puteau circula în ambele sensuri, dar mașinile particulare trebuiau să ocolească pe o străduță laterală și să intre din nou pe drumul principal, la câteva blocuri după piață. Bill a încercat să argumenteze că nu văzuse semnul și că a mers în urma autobuzului. Ofițerul de poliție l-a dus 20 de metri mai în spate și i-a arătat un semn mic, stropit de noroi, semn ascuns vederii de un camion parcat în dreptul lui. Era însă o lege? Era un semn? Bill era vinovat.

 

Polițistul l-a escortat pe Bill până la secția de poliție din piață. Alți cinci ofițeri de poliție au apărut și cel dintâi a început să explice cât de stânjenitor era faptul că trebuia să amendeze un străin și tot repeta că Bill l-a pus în această situație dificilă. Polițistul a cerut 50 000 de rupii pentru a-i înapoia carnetul de conducere. Bill știa că, deși putea să fie vinovat – tehnic vorbind –, aparatul judiciar din Indonezia era corupt până în măduva oaselor. Fără îndoială, ofițerul de poliție cerea mită. Frustrarea lui Bill creștea pentru că nu cunoștea și nu înțelegea regulile acestui joc.

 

Este greu să-i înțelegi pe cei care nu aparțin culturii tale? Uneori, cea mai ușoară cale de a face față unei situații pe care nu o înțelegem este să nu comentăm sau să dăm acel lucru la o parte.

 

Bill venise în Indonezia să trăiască printre oamenii de aici, pentru a-i învăța despre Dumnezeu și despre un stil de viață mai bun. Dar poate că, înainte de a-i învăța pe ei, trebuia să învețe el cum sunt ei, trebuia să-i înțeleagă, atât pe ei, cât și cultura lor, obiceiurile lor – bune sau rele – să încerce să-i cunoască.