[sâmbătă, 24 octombrie]

 

 

Rezultatele ascultării sau ale neascultării

 

Șase băieți evrei se strângeau unul în altul în timp ce doi soldați naziști îi conduceau în pas de marș de-a lungul străzii principale.

 

– Unde mergem? a întrebat un copil.

 

– Taci și continuă să mergi!

 

S-au apropiat de port. Soldații i-au îmboldit să meargă pe dig. Când au ajuns la capătul acestuia, unul dintre soldați i-a înmânat tovarășului său pușca și a scos din buzunar o bucată mare de șuncă.

 

– Să ne înțelegem, evreilor. Vedeți apa de jos? Ei bine, o veți vedea foarte de aproape dacă nu renunțați la crezurile voastre prostești și nu mâncați această carne. Dacă refuzați, veți merge până la capătul digului și dincolo de el. Vă veți îneca asemenea unor șobolani. Deci cum rămâne, băieți? Mâncați carne de porc sau muriți?

 

Băieții i-au privit un moment pe soldați. Apoi, împreună, le-au întors spatele și au sărit în apa întunecată de sub dig.

 

***

 

– Îi vezi pe bărbatul acela și pe cei doi băieți din camioneta roșie? spuse Ed, arătând cu capul în direcția camionetei care tocmai se îndrepta spre parcarea centrului comercial din localitate.

 

– Da. Dar de ce mă întrebi?

 

– Mi se înfierbântă sângele când îl văd pe acest om. Are doi băieți care nu au mai mult de 10-12 ani. Îi aduce aici și așteaptă în mașină în timp ce ei intră în magazin și iau câte ceva.

 

– Și ce este greșit în faptul că doi băieți intră în magazin pentru a cumpăra câte ceva pentru tatăl lor?

 

– N-am spus „cumpără”. Am spus „iau”. El le spune ce vrea și apoi ei fură.

 

– Și cum poate să scape așa?

 

– Păi, cei de la magazin nu pot face mare lucru. Nu poți trimite la închisoare un copil de 10 ani, nu? Probabil că cei de la Asistența socială îi vor trimite, în final, pe copii la un orfelinat. E păcat. Nu este vina copiilor.

 

Ed și cu mine am privit camioneta care se oprise la un stop. Ușa din dreapta s-a deschis și cei doi băieței au pornit în următoarea lor misiune.

 

„Ascultarea este posibilă doar între egali; este relația dintre tată și fiu, nu dintre stăpân și sclav. «Eu și Tatăl Meu una suntem.» «Deși era Fiu, totuși a învățat ce înseamnă ascultarea prin suferințele Sale.» Fiul a ascultat în calitate de Mântuitor, pentru că era Fiul lui Dumnezeu, nu doar pentru a se putea numi Fiul Său.” (Oswald Chambers, „My Utmost for His Highest”, 19 iulie 1963)