Să presupunem că mergi împreună cu un grup de prieteni să joci tenis de masă. Printre cei care participă, sunt și necreștini. Ieșirea în grup este amuzantă; toți se simt bine. Însă, la un moment dat, unul dintre ei face ceva ce contravine educației pe care tu ai primit-o în familie și la biserică și te invită și pe tine, spunându-ți: „Şi ce dacă ești creștin? Eu am prieteni creștini și fac la fel ca mine.” Evident, nu vrei să faci ca el, dar nici nu vrei să pleci. Însă ești conștient că, dacă vrei să faci parte din grup, trebuie să adopți obiceiurile celor care formează grupul.

 

Ce faci? Le-ai promis părinților că îi vei asculta. Dar te simți bine când ești într-un astfel de grup. Să ignori principiile creștine de viață sau să-ți găsești prieteni creștini? Este chiar atât de rău să te abați uneori de la reguli?