Conformism sau opoziţie?

 

Cel de-al treisprezecelea an de viață al lui Rick a fost unul foarte greu. Chiar când să înceapă clasa a opta, familia lui s-a mutat într-un alt oraş, iar el, la o altă şcoală. Rick se temea de faptul că nu avea să fie acceptat în niciun grup, că nu va putea să-şi facă vreodată prieteni. În primele câteva luni chiar aşa s-a şi întâmplat. Nimeni nu voia să discute cu el. Era privit ca un intrus, oricât de mult ar fi încercat el să se facă plăcut.

 

Când, în sfârşit, a fost invitat să participe la o întâlnire a unor băieți, Rick a fost în culmea fericirii. Poate că, dacă ar fi fost la vechea şcoală, el nu ar fi făcut tot posibilul să afle care sunt obiceiurile grupului şi să le adopte fără selecție. Dar aici, ar fi făcut orice ca să fie acceptat. Şi chiar a făcut. Într-o seară, când părinții lui erau la serviciu în tură de noapte, Rick i-a invitat pe noii săi prieteni la el acasă. Ştia foarte bine că părinții nu-i dau voie să-şi invite prietenii acasă în absența şi, mai ales, fără ştirea lor, dar a avut grijă ca toată lumea să plece la timp ca el să poată aranja casa înainte să apară mama şi tata.

 

Într-o altă seară, pe când se aflau la el acasă, Martin, unul dintre băieți, a scos un pachet de țigări şi i-a servit pe toți ceilalți. Rick era nemulțumit de ceea ce se întâmplă, dar cum putea să-i spună asta lui Martin?! Aşa că luă şi el o țigară şi începu, pentru prima dată, să fumeze. Într-un târziu, dându-şi seama că părinții lui urmau să apară dintr-o clipă în alta, i-a implorat pe aceştia să plece.

 

Rick a reuşit să-i scoată afară din casă înainte de întoarcerea părinților, dar mirosul de țigară persista încă în casă. Părinții l-au acuzat că a fumat, dar el a negat. A urmat o ceartă între Rick şi tatăl lui, iar pedeapsa a fost că Rick urma să stea în casă, fără să mai iasă undeva.

 

Într-o dimineață, pe când făcea curățenie prin camera lui Rick, mama observă, ascunsă printre nişte cărți, o revistă „pentru adulți”, iar mai jos, în spatele raftului, o cutie de bere goală. Când mama i-a cerut, printre lacrimi, să spună ce se întâmplă cu el, Rick, nervos, a început să dea vina pe prietenii lui.

 

Puține lucruri provoacă în inimile părinților mai multă teamă decât eventualitatea presiunii anturajului. Şi pe bună dreptate, căci cele mai multe comportamente rele sunt influențate, în mare parte, de presiunea exercitată de prieteni. Nu în întregime, evident, dar în mare parte. Copiii se simt constrânşi să se comporte, să vorbească, să se îmbrace într-un anumit fel, iar orice abatere de la aceste norme considerate „fireşti” poate atrage respingerea din partea celorlalți