[duminică, 26 ianuarie]

 

 

Dl. Runako este profesor pe o mică insulă indoneziană. Într-o zi, el dă buzna în sat și anunță că insula urmează să fie lovită de un taifun în douăzeci și patru de ore. El îi imploră pe toți să părăsească insula îndată. Majoritatea sătenilor refuză, spunând că vor depăși această furtună ca pe oricare alta. Nimic din ce le spune el nu îi înduplecă. Cu lacrimi în ochi, el își urcă familia într-o barcă și se îndepărtează de insulă. Alte familii, sceptice cu privire la sosirea iminentă a furtunii, își încarcă bărcile cu diverse bunuri, însă taifunul monstruos îi surprinde, distrugând atât proprietăți, cât și multe vieți.

 

Cum reflectă acest scenariu vremurile noastre tulburi? De ce nu i-a forțat dl Runako pe săteni să plece? În ce măsură suntem noi răspunzători pentru viața altora? Cât de departe ar trebui să mergem atunci când îi avertizăm pe alții de pericol?