[marți, 17 decembrie]

 

 

Ştii ce înseamnă să simți nevoia imperioasă de a vorbi cu cineva? Poate că ai probleme și simți nevoia să te descarci. Sau ai de luat o hotărâre importantă și ai nevoie să te sfătuiești cu cineva. La cine te duci?

 

Cei mai mulți tineri răspund: La prietenii mei. Prietenii sunt importanți, chiar esențiali. Ne place să stăm de vorbă cu prietenii. Dar sunt ei cea mai nimerită alegere atunci când avem nevoie de o ureche dispusă să asculte?

 

Prietenii te înțeleg, pentru că și ei au o viață asemănătoare cu a ta. Însă aceasta poate deveni o problemă. Tocmai pentru că viața lor seamănă cu a ta, perspectiva lor se poate confunda cu a ta. Atunci când încerci să găsești drumul prin pădure, este de ajutor să te urci într-un pom sau pe o înălțime de unde să ai perspectivă. Același adevăr este valabil și pentru clipele în care ai nevoie de îndrumare.

 

Nu renunța la prieteni și nu înceta să vorbești cu ei. Însă fii deschis față de cineva mai mare decât tine și mai experimentat – un profesor, pastorul, chiar părinții tăi –, care ar putea avea o perspectivă diferită și mai largă. Ceva nou de oferit. Ca și cum ai privi dintr-un copac.

 

„Dar chiar și aici, cei credincioși pot avea bucuria comuniunii cu Hristos; ei pot avea lumina iubirii Sale și mângâierea continuă a prezenței Sale. Fiecare pas în viață ne poate aduce mai aproape de Hristos, ne poate da o experiență mai profundă a iubirii Sale și ne poate aduce cu un pas mai aproape de căminul binecuvântat al păcii. De aceea, să nu ne părăsim încrederea noastră, ci să avem o convingere de nestrămutat, mai tare ca oricând. … Să ne aducem aminte de dovezile monumentale ale iubirii lui Dumnezeu… Să păstrăm vii în memoria noastră toate dovezile îndurării lui Dumnezeu, lacrimile pe care le-a șters, durerile pe care le-a alinat, necazurile, temerile îndepărtate, nevoile pe care le-a satisfăcut și binecuvântările pe care le-a revărsat asupra noastră: întărindu-ne astfel pentru tot ceea ce mai avem de întâmpinat în peregrinajul nostru.” (Calea către Hristos, p. 125, în original)